Site-urile media sociale şi motoarele de căutare sunt îndemnate să adopte o atitudine mai severă faţă de articolele de ştiri false.
Fenomenul ştirilor false nu este unul nou. A fost folosit din cele mai vechi timpuri pentru a crea haos şi neîncredere, pentru a submina adversari. Ceea ce diferă în prezent, este tehnologia care aduce cea mai mare schimbare de la inventarea tiparului încoace.
Wikipedia defineşte ştirile false astfel: „Știrile false reprezintă un tip de farsă sau o răspândire deliberată de dezinformare în mass-media socială sau mass-media tradiţională de ştiri cu intenţia de a induce în eroare, în scopul de a câştiga financiar sau politic.”
Sigur că ziarele, radioul şi televiziunea au schimbat, la rândul lor, lumea. Dar, civilizaţia construită pe tipar occidental în ultimele secole a ştiut să găsească mijloacele pentru a face din media un spaţiu responsabil sau cât mai responsabil cu putinţă. Apele s-au separat de foarte multă vreme în două, presa de calitate şi presa tabloidă. Oamenii au ştiut ce citesc, ce este ştire şi ce este senzaţionalism. Normele jurnalismului adoptate de presa mainstream au adus prestigiu, cititorii fiind convinşi că nu greşesc dacă acordă credibilitate publicaţiilor din zona de calitate.
Aşa au funcţionat lucrurile o lungă perioadă de timp. Revoluţia digitală a creat însă un cu totul alt peisaj. Fiecare utilizator de smartphone a devenit un om mult mai informat, asta e cert, dar nu şi mai bine informat. Mulţi sunt, de fapt, mult mai bine dezinformaţi. Din două cauze. Prima, oricine postează orice îi trece prin cap. Umberto Eco spunea că idiotul satului a căpătat voce în comunitate şi mai este şi ascultat. A doua, grupuri organizate răspândesc în mod sistematic ştiri false sau parţial false urmărind diferite scopuri, de cele mai multe ori scopuri politice. Pentru cei care au analizat foarte atent oportunităţile pe care le oferă tehnologia a devenit clar că posibilităţile de manipulare a oamenilor sunt în acest moment nelimitate. Organizaţii şi state care vor să influenţeze opţiunile populaţiei dintr-o altă ţară, pot să o facă.
„Site-urile de ştiri false ... publică în mod deliberat farse, propagandă şi dezinformare - utilizând mass-media socială pentru a creşte traficul web şi pentru a amplifica efectul lor.” Wikipedia
Oamenii primesc informaţia direct, fără a mai avea timp să verifice ceea ce este adevărat şi cea ce nu. Pe de altă parte, oamenii înşişi oferă prin activitatea pe care o au pe reţelele de socializare informaţiile necesare pentru a li se descoperi preferinţele, temerile, gradul de pregătire, apartenenţa la un grup etnic, politic sau social. Ulterior, subiectul primeşte acea informaţie selectată după profilul său psihologic. Rezultatele sunt spectaculoase.
Știrile false pot lua toate formele - ziare tipărite, online, podcast-uri, videoclipuri YouTube, emisiuni radio, imagini - orice format care poate transmite informaţii poate transmite dezinformare.
Două mari procese electorale, în două democraţii consolidate ale lumii, Marea Britanie şi Statele Unite, au fost influenţate de campaniile din mediul online. În Marea Britanie, promotori Brexit-ului au câştigat folosind din plin ştirile false în domeniile cele mai sensibile pentru mulţi alegători, imigraţia, pierderea locurilor de muncă, repatrierea fondurilor cu care ţara contribuie la Uniunea Europeană. Ulterior, s-a văzut că cea mai mare parte a afirmaţiilor taberei Brexit pe aceste teme erau false. În Statele Unite, ştirile false au vizat decredibilizarea candidatului democrat şi prezentarea într-o lumină cât mai favorabilă a candidatului republican, ale cărui teme de campanie au vizat ca şi în cazul Brexitului, imigraţia, locurile de muncă ameninţate de străini şi luarea ţării înapoi. În mod oficial, autorităţile americane au acuzat o putere străină, Rusia, că s-a amestecat în influenţarea electoratului american, fapt fără precedent în istorie.
Devine evident că societăţile democratice occidentale nu au fost pregătite să se apere în faţa acestui tip de ameninţare care ţine de sfera războiului hibrid. Decât a cuceri militar şi economic un teritoriu este mult mai simplu şi mai puţin costisitor să obţii practic acelaşi lucru prin manipularea populaţiei. Orice avans tehnologic a avut potenţial benefic şi potenţial distructiv. A depins de modul în care societatea a înţeles să folosească noile tehnologii. De data asta, ştirile false şi manipularea în masă vor fi extrem de greu de controlat.
În ciuda expresiei care devine proeminentă în timpul alegerilor din SUA 2016, se pare că ştirile false au reprezentat o problemă încă din anii 1930. Un paragraf al Daily Mail din 1939 dezvăluie parlamentari atacând verbal presa britanică asupra comunicărilor de presă „extrem de exagerată şi „falsă”. Membrul partidului Tory din North Salford, John Patrick Morris, a rugat parlamentarul aflat la putere la acea vreme, pe Neville Chamberlain, să introducă amenzi pentru publicarea „ştirilor demonstrabil false, ceea ce a dus la provocarea unei anxietăţi şi a pierderilor în faţa comunităţii de afaceri, Bursei de Valori şi a publicul larg”.
Să ţinem minte:
- Este uşoară clonarea unui site web existent şi crearea de tweet-uri false pentru a păcăli oamenii.
- Boţii sunt extrem de activi pe reţelele sociale şi sunt proiectaţi să domine conversaţii şi să răspândeascăa propaganda.
- Știrile false şi alte informaţii eronate folosesc adesea o imagine reală dintr-un eveniment independent.
- Demascarea exemplelor de dezinformare reprezintă un apel la comunitatea nostră. Democraţia trebuie menţinută.
