A noua planetă (poreclită „Planeta Phattie”) este o ipotetică planetă gigantă aflată la marginea Sistemului Solar.
Un nou studiu a sugerat că a noua planetă, o presupusă lume, ascunsă undeva departe, prin Sistemul Solar, este posibil să fi fost o planetă ştrengară capturată de către Soarele nostru.
Studiul a fost realizat de către studentul James Vesper şi profesorul Maul Mason de la New Mexico State University (NMSU) şi a fost prezentat la începutul lunii, la cea de-a 229-a reuniune a Societăţii Astronomice Americane (AAS), în Texas, conform Space.com.
Planetele hoinare sunt lumi neataşate la o stea gazdă din mai multe motive, cum ar fi faptul că au fost expulzate din sistemul lor solar original. Ele sunt considerate a fi extrem de abundente, depăşind probabil, numărul de planete alăturate stelelor - din care există miliarde în galaxia noastră. Dar localizarea acestora este dificilă, deoarece nu emit nici un pic de lumină, ele rătăcind prin cosmos.
Totuşi, nu este prea neplauzibil să ne gândim că sistemul nostru solar ar putea întâlni planete hoinare pe parcursul existenţei sale. Pentru a descoperi ce s-ar putea întâmpla într-un astfel de scenariu, Vesper şi Mason au rulat simulări pentru 156 de tipuri diferite de întâlnire.
În 40 la sută din evenimente, planeta fie a fost capturată de sistemul nostru solar, fie intra uşor pe orbita din jurul Soarelui nostru printr-o metodă de „captare fină”, sau mai violent ciocnind alte planete din sistemul nostru. În 60 la sută dintre întâlniri, planeta ştrengară a fost capturată pentru scurt timp înainte de a fi expulzată din nou, a raportat Inverse.
De asemenea, cercetătorii au descoperit că, este destul puţin probabil ca orice planetă „orfană” mai mare decât Neptun să se fi intersectat cu sistemul nostru solar, altfel regiunile interioare ar fi mult mai dezordonate decât sunt în prezent. Toate acestea se potrivesc destul de bine în raport cu caracteristicile aşteptate ale planetei Nouă.
Lumea este considerată a fi de aproximativ 10 ori mai mare decât masa Pământului, sau aproximativ jumătate din masa lui Neptun. Orbita sa - dedusă din mişcarea obiectelor aflate în exteriorul Sistemului Solar - este, de asemenea, considerată a fi extrem de eliptică, necesitând între 10.000 şi 20.000 de ani pentru a fi parcursă, şi se extinde până la 1.000 UA faţă de Soare (1 UA, unitate astronomică, este distanţa de la Pământ la Soare).
Acest studiu nu este primul care încearcă să sugereze că a Noua Planetă poate fi un intrus în sistemul nostru solar. În luna iunie a anului trecut, cercetatorii de la Universitatea Lund din Suedia, au sugerat că Soarele nostru poate să o fi „furat” de la o altă stea. Alte teorii sugerează că este posibil să fi fost dintotdeauna aici.
Indiferent de originea planetei Nouă, oamenii de ştiinţă cred că ne apropiem de confirmarea că este reală. Se speră că, în acest an, am putea obţine dovezi directe asupra existenţei sale, prin expediţii de observare, căutând-o la extremităţile Sistemului Solar.
