Aparatul, în totalitate din plastic, l-a costat numai 60 de dolari.
Un student la Institutul de Tehnologie din New Jersey şi-a fabricat propriul aparat ortodontic fix, din plastic, folosind o imprimantă 3D, materiale în valoare de 60 de dolari şi o doză sănătoasă de ingeniozitate - şi chiar a funcţionat.
Amos Dudley obişnuia să poarte aparat ortodontic, încă din gimnaziu, însă nu purta în mod constant şi dispozitivul de fixare, necesar în acest caz, astfel încât dinţii lui şi-au revenit la stadiul de dinainte.
El nu a vrut să scoată din buzunar mii de dolari pentru un nou aparat dentar, deci studentul cu specializarea pe design digital, a decis să-şi creeze singur un astfel de dispozitiv. Pe blogul său, Dudley a scris că el însuşi era o combinaţie improbabilă a două lucruri: era complet falit, însă avea acces la o imprimantă 3D de înaltă calitate prin intermediul universităţii. A profitat din plin de acest lucru.
Procesul nu a fost tocmai simplu. Trebuia să cerceteze procedurile ortodontice şi să schiţeze operaţiunea aparatului său ortodontic fix, astfel încât dinţii săi să se corecteze în mod pozitiv. Dar odată ce totul a fost pus la punct, tot ceea ce mai avea de făcut era fabricarea unei serii de modele din plastic relativ ieftin, şi apoi purtarea acestora.
Și a meritat pentru Dudley, al cărui zâmbet a devenit remarcabil.
Iată procesul prin care a trecut:
Dudley a dat peste o fotografie dintr-un „tratament de aliniere corectă a dinţilor” şi a observat că plasticul arăta ca şi cum ar avea striaţiile de strat dintr-o imprimare 3D. Deci, ce putea să-l împiedice să-şi imprime în 3D, propriul „tratament”, s-a gândit el.
Mai întâi a realizat un mulaj al de dinţilor cu alginat. „Aceste matriţe sunt foarte precise şi captează o cantitate uimitoare de detalii”, scrie el. „Au existat nişte bule în matriţă”, dar nu aveau importanţă în aliniere.
Efectuarea acestei distribuţii a fost simplă, conform spuselor lui Dudley. „Am pus mulajul cu capul în jos într-un recipient pentru iaurt şi apoi l-am umplut cu lichid Permastone”, scrie el. „Când a ieşit, am rupt doar partea de sus pentru a scoate piesa turnată şi am folosit o lamă de ras pentru a netezi suprafaţa înconjurătoare.”
Acum putea vedea mai bine alinierea incorectă a dinţilor săi. Se poate vedea că LI-r (incisivul lateral drept) iese din rând.
Scanarea cu laser a fost nedureroasă într-un mod cât de cât rezonabil, spune el, deşi descrie interfaţa software-ului NextEngine drept „îngrozitoare”. „Dimensiunile scanării păreau să corespundă foarte îndeaproape dimensiunilor pe care le-am măsurat pe modelul fizic utilizând etriere”, descrie autorul. Crearea animaţiei, mai adaugă el, care ar arăta calea pe care ar urma-o dinţii săi prin diferite iteraţii ale aparatului dentar, nu a fost deosebit de dificilă.
„Iată partea unde a început să devină foarte interesant”, scrie el. Imprimarea 3D a matriţelor.
O vizualizare de sus a matriţei tipărite în 3D.
Aceştia sunt „paşii" de urmat în toate imprimările 3D. „Etichetarea pieselor este crucială”, sfătuieşte el. „Arată aproape identice d.p.d.v. virtual”.
După versiunile finale ale aparatelor ortodontice au ieşit din maşinăria sub formă de vid, Dudley le-a şlefuit marginile, astfel încât să nu-i irite gingiile.
Dar au funcţionat? Aici este zâmbetul său înainte.
Și după aproximativ patru luni.
Dacă doriţi o analiză mai aprofundată a procesului, consultaţi blogul lui Dudley. (Doar să nu-l rugaţi să vă tipărească şi vouă aparate dentare.)
Articolul original poate fi citit pe Business Insider.
