Oraşul de hârtie are ca scop demascarea plagiaturii şi protejarea drepturilor de autor.
În 1930, un mic oraş numit Agloe, a început dintr-o dată, să apară pe hărţile din New York. Acesta era poziţionat lângă un drum de ţară nemarcat, care duce de la Roscoe la Rockland, şi aproape de Beaverkill. Acel drum, ori nu era vizitat de către nimeni, ori nici nu era cunoscut, şi decât foarte puţini oameni, sau poate chiar nimeni, nu ştiau, în afară de compania de cartografi, că oraşul Agloe nici nu exista de fapt.
Agloe era practic o capcană de copyright - un truc vechi de un secol, pe care cartografii şi scriitorii de dicţionare îl utilizau pentru a demasca plagiaturile. Atunci când companiile crează o hartă, acestea afectuează o muncă grea, incluzând examinarea corectitudinii gramaticale, plasării oraşelor în locul potrivit pe hartă, etc. şi, în mod normal, au nevoie să îşi protejeze într-un fel munca. Astfel, ele adaugă mici capcane hartă - o stradă falsă, un oraş fantezie şi aşa mai departe. Atunci când o altă societate le plagiază harta, creatorii originali sunt în măsură să aducă în instanţă dovezile dreptului de autor, subliniind locurile false, care nu ar trebui să fie pe hartă.
Asta e ceea ce au făcut Otto G. Lindberg, directorul General Drafting Co. şi asistentul său, Ernest Alpers, în 1930, atunci când au creat o hartă rutieră în statul New York. Ei au creat un loc fictiv numit „Agloe”. Numele a luat naştere prin amestecarea iniţialelor numelor lor.
Câţiva ani mai târziu, o altă organizaţie de cartografie bine-cunoscută, Rand McNally a emis harta nativă a statului New York şi, în exact acelaş loc, apărea oraşul fictiv „Agloe”. Lindberg şi Alpers s-au bucurat de prezenţa denumirii Agloe pe hartă - prinzând astfel comapnia Rand McNally, în flagrant, însă avocaţii acuzatei nu erau prea amuzaţi.
Avocaţii apărării au declarat că funcţionarii lor au vizitat acel loc şi au găsit o clădire numită „Agloe General Store” (Magazin General Agloe), care a dovedit că locul era real. Mai târziu s-a aflat şi că, magazinul şi-a însuşit denumirea de pe o hartă distribuită de Esso, care, la rândul său, a fost obţinută de la Lindberg şi Alpers. Proprietarul magazinului, s-a gândit că, dacă Esso a declarat numele teritoriului ca fiind Agloe, atunci el ar trebui să îşi numească magazinul la fel. Și asta e modul prin care un loc fictiv a devenit real, dar numai pentru scurt timp. „Agloe General Store” nu mai există.
Agloe este prezentat în romanul şi adaptarea acestuia cinematografică, Oraşe de hârtie de John Green. „Oraş de hârtie” reprezintă o denumire alternativă pentru comunităţile care există numai pe hârtie, printre care se numără şi subseturile capcanelor dreptului de autor în cartografie. Oraşul-fantomă apare în continuare pe Hărţile Google.
