Modul artistic prin care se brodau paginile cărţilor din Evul Mediu.
În Evul Mediu timpuriu, cărţile se confecţionau din piele de animale, cunoscute sub numele de pergament, mai degrabă decât din hârtie. Pregătirea pergamentului reprezenta o activitate delicată. Pielea proaspăt jupuită, se spăla mai întâi, pentru a îndepărta urmele de sânge şi particulele de murdărie, iar apoi se înmuia într-o soluţie puternic alcalină, pentru o curăţa şi de firele fine de păr. După o săptămână de îmbibare în soluţia depilatoare, pielea era întinsă pe o ramă de lemn pentru a se usca şi pentru a se finisa suprafaţa de scriere. În timpul uscării pieii, fabricantul pergamentului îndepărta orice urmă posibilă de păr de pe piele, cu ajutorul unui cuţit extrem de ascuţit şi aducea materialul la grosimea potrivită. Aceasta reprezenta cea mai delicată parte. Acţionarea unei presiuni prea mari, în timpul procesului de tăbăcire, ori pur şi simplu o alunecare a lamei cuţitului, putea produce fisuri sau găuri alungite pe suprafaţa viitorului pergament.
Despicăturile pergamentelor erau un lucru obişnuit, aşa că, în loc să se arunce pergamentul deteriorat, găurile şi rupturile se reparau prin coasere, uneori foarte artistic, utilizându-se mătase de diferite culori, asemenea broderiilor. Aceste pagini (ilustrate mai sus) provin dintr-o carte datând din secolul al XIV-lea. Găurile din interiorul acesteia au fost cârpite cu fire colorate de mătase, după ce biblioteca monahală a mănăstirii Vadstena a achiziţionat-o în anul 1417. Repararea găurilor utilizând această metodă, reprezenta o practică obişnuită la vremea respectivă, mai ales în unele comunităţi monahale.
Uneori, în funcţie de atitudinea scribilor care se nu se lăsau deranjaţi de găurile de pe pagină, rupturile rămâneau nereparate, după cum se poate observa şi în imaginea de mai sus. Gaura este perfect suprapusă unui desen schiţând un dragon, de pe următoarea pagină.
Alteori, găurile sunt integrate într-un mod inteligent în artă. Această imagine prezintă o pagină cu trei găuri care a fost transformată într-o faţă zâmbitoare a unui bărbat.
Surse: erikkwakkel.tumblr.com / Uppsala University Library / medievalbooks.nl
