Se crede ca Adolf Hitler era atât de pornit împotriva fumatului în ultimii ani ai vieţii că nu suporta pe cineva fumând în aceeaşi cameră cu el.
Obsesia Germaniei naziste de a crea o rasă superioară ar fi avut beneficii pentru sănătatea nemţilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, scrie The Atlantic, prin studiile despre pericolul fumatului care au condus la cea mai amplă campanie anti-tutun a vremii. Tutunul, la acea vreme, era văzut drept una dintre ameninţările la adresa „poporului ales”, iar campania era îndreptată doar către arieni.
În 1939, omul de ştiinţă german Franz Müller a prezentat primul studiu epidemiologic care a asociat fumatul cu cancerul, iar în 1943, o cercetare a oamenilor de ştiinţă Eberhard Schairer şi Erich Schöniger de la Unversitatea Jena l-a confirmat şi a stabilit cu convingere, pentru prima oară, că fumatul reprezintă o cauză directă a cancerului pulmonar. Totodată, cercetările medicilor germani au pus în lumină, pentru prima oară, şi efectele fumatului la mâna a doua şi au inventat termenul „fumat pasiv”.
Robert Proctor, profesor de istorie la Universitatea Stanford, a scos pe piaţă o carte în care dezvăluie ravagiile tutunului, între anii 1940 şi 1990. Cartea are un titlu şoc „Golden Holocaust”, informează Le Matin.
„Țigara este cea mai ucigătoare invenţie din întreaga istorie a umanităţii”, a concluzionat autorul. Acesta a estimat că în secolul XX, ţigara a ucis de sute de milioane de ori. În secolul în curs, profesorul estimează că un miliard de oameni vor muri din cauza fumatului.
Înainte de 1900, cancerul pulmonar era extrem de rar la nivel mondial, îmbolnăvirile începând să sporească dramatic în anii ’30. Asta a coincis cu creşterea în popularitate a fumatului de ţigări, însă nimeni până la oamenii de ştiinţă din Germania nazistă nu făcuseră o asociere între cele două fenomene. Cercetările privind efectele dăunătoare ale tutunului au fost finanţate de Institutul pentru lupta împotriva tutunului, înfiinţat în 1941 cu fonduri de la Cancelaria Reich-ului. Institutul era condus de Karl Astel, medic, ofiţer SS de rang înalt şi anti-semit înfocat, şi, printre altele, a finanţat şi distribuit pamflete şi articole despre efectele dăunătoare ale fumatului, inclusiv o colecţie de păreri ale lui Goethe pe acest subiect. Institutul a realizat şi cercetări privind pericolele sau mutaţiile pe care nicotina le-ar putea induce în materialul genetic al arienilor.
Se crede ca Adolf Hitler era atât de pornit împotriva fumatului în ultimii ani ai vieţii că nu suporta pe cineva fumând în aceeaşi cameră cu el şi obiecta mereu că sunt bani aruncaţi în vânt. Naziştii au interzis fumatul în restaurante şi în transportul public, invocând importanţa sănătăţii şi aplicând reguli severe publicităţii la ţigări. Taxa pe tutun era de asemenea foarte ridicata şi aprovizionarea către Wehrmacht limitată. Mai multe organizaţii pentru sănătate se plângeau că tutunul măreşte riscul de avort, fapt binecunoscut astăzi. Statisticile arată că, în vreme ce în SUA în 1940 consumul anual pe cap de locuitor era de 3000 de ţigări, în Germania se limita la aprox. 750.
