Cel mai cunoscut jucător de loto al lumii s-a născut în 1934 în România.
Ştefan Mandel, contabil şi un fanatic al cifrelor, a lucrat ani de zile la un sistem matematic care să-l ajute să devină un constant câştigător al jocurilor de tip loto.
Prima lovitură a dat-o la 30 de ani, când a reuşit să câştige premiul cel mare al Loteriei Române, 78.783 de lei, după mulţi ani recunoscând că a atunci a fost mai mult o chestiune de noroc decât una de calcul matematic. Mai târziu se stabileşte în Australia.
Cu ajutorul unui calculator şi-a perfecţionat formula matematică, reuşind, într-o primă fază, să reducă numărul variantelor de câştig de la 8 milioane la 3 milioane. Folosindu-se de oportunităţile locului de muncă, a încheiat poliţe de asigurare, a convins tot mai mulţi clienţi să joace la loto combinaţiile sale.
Primul mare câştig îl obţine la loteria din Sydney, 1.400.000 de dolari. Apoi, înfiinţează Fondul Internaţional de Loto, unde se înscriu mii de membri dornici să câştige cât mai mulţi bani de la loteriile din întreaga lume. Schema funcţionează şi membrii fondului, conduşi de Mandel, dau lovitură după lovitură câştigând marile premii la 14 loterii din întreaga lume, câştigând peste 40 de milioane de dolari.
Din cauza contabilului român, autorităţile australiene au fost nevoite să schimbe de două ori sistemul de organizare al loteriei. Simţindu-se vânat, Mandel se mută în Statele Unite ale Americii, unde câştigă, în 1992, 27 de milioane de dolari, marele premiu al loteriei din statul Virginia, fiind acuzat de autorităţile americane că întreaga operaţiune nu a avut nicio legătură cu norocul.
"Formula magică" descoperită de Mandel îi oferă jucătorului posibilitatea de a şti exact numărul minim de bilete pe care trebuie să le cumpere pentru a fi convins că a acoperit toate posibilităţile de câştig. Uneori cheltuielile necesare achiziţionării numărului total de bilete depăşesc posibilul câştig, caz în care se renunţă la respectivul joc.
În luna iulie 1994, ziaristul Florian Goldstein (MAKE) a discutat cu Ştefan Mandel, fiind primul şi singurul interviu din presa românească.
