Aceste vieţuitoare sunt mult mai uimitoare decât ne-am fi gândit vreodată.
Știam deja că aceste moluşte marine, precum şi alte cefalopode sunt destul de fascinante. Dar tocmai au devenit şi mai minunate.
Conform lucrării publicate în revista Cell, oamenii de ştiinţă au descoperit că cefalopozii îşi pot edita ARN-ul în detrimentul evoluţiei ADN-ului lor genomic. Cu alte cuvinte, ei sunt capabili să se transforme rapid la nivel celular pentru a se adapta mediului lor, mai degrabă decât să se bazeze pe evoluţia lentă a ADN-ului şi să aştepte ca acesta să se modifice.
Studiul a fost condus de Joshua Rosenthal de la Laboratorul Biologic Marin (Marine Biological Laboratory - MBL), Massachusetts, împreună cu Eli Eisenberg şi Noa Liscovitch-Brauer de la Universitatea Tel Aviv, Israel. Cercetătorii au descoperit anterior că o altă moluscă marină şi anume calmarul, are o capacitate neobişnuit de sporită în a-şi edita ARN-ul. În cadrul acestei noi cercetări, au găsit nivele ridicate similare şi la alte trei specii de cefalopode - două caracatiţe şi o sepie.
La majoritatea speciilor, editarea ARN-ului este minimă, cum ar fi la om sau la muştele de fructe (Drosophila melanogaster - tradiţional cunoscută ca musculiţa de oţet sau simplu drosofila) unde se recodifică doar o fracţiune a 1% din ARN. Noi evoluăm prin editarea ADN-ului, de-a lungul timpului, folosind ARN-ul - în esenţă o copie a ADN-ului - pentru a produce proteine care practic, se află la baza tuturor rulajelor din corpul nostru.
Dar cefalopodele par a fi diferite. Acestea îşi editează în mod continuu ARN-ul, efectuând modificări la nivelul biologiei lor, în loc să se bazeze pe evoluţia ADN-ului. Acest lucru s-a evidenţiat, în deosebi la coleoizi, cefalopozii cu corp moale.
„Concluzia este că, pentru a menţine această flexibilitate în editarea ARN-ul, coleoizii au fost nevoiţi să renunţe la capacitatea de a evolua în propriile ecosisteme - aproape definitiv”, a concis Rosenthal într-o declaraţie. „Mutaţia este de obicei gândită ca un etalon de selecţie naturală, iar vieţuitoarele în cauză îşi suprimă aceast etalon în scopul menţinerii flexibilităţii codării la nivelul ARN-ului.”
După cum notează şi Scientific American, această editare extensivă a ARN-ului a ajutat la minimizarea modificărilor la nivelul ADN-ului cefalopozilor de-a lungul multor ani - şi ar putea însemna că au fost „prin zonă” mult mai mult decât s-a crezut până acum.
Nimeni nu este sigur 100% de ce cefalopozii îşi editează ARN-ul atât de rapid. Ar putea, totuşi, explica modul prin care aceste creaturi devin relativ inteligente într-o perioadă atât de scurtă, trăind doar câţiva ani. Ele pot rezolva puzzle-uri, deschide capace de borcane, se camuflează în moduri unice şi este posibil ca acestea să se folosească de alte creaturi marine ca arme pentru a prinde prada.
„Probabil că editarea ARN, adoptată ca mijloc de creare a unui creier mai sofisticat, a permis acestor specii să folosească instrumente, să se camufleze şi să comunice”, notează Wired. Un lucru este sigur, aceste creaturi devin tot mai impresionante. Faptul că ele pot evolua în mod esenţial pentru a se adapta mediului înconjurător este, în fond, destul de uimitor.
