Mulţi dintre noi am auzit până acum, la un momentat de-a lungul vieţii că parcă „semănăm cu cineva”. Dar care sunt şansele din punct de vedere ştiinţific, ca acest lucru să se întâmple cu adevărat?
Conform cercetării, şansele existenţei a două persoane la fel sunt mult mai mici decât am crede. Un studiu realizat în 2015 în Australia a avut drept scop identificarea probabilităţii ca doi oameni să aibă aceleaşi trăsături faciale din punctul de vedere al celor opt puncte-cheie din structura feţei.
Specialiştii au descoperit că şansele sunt de unu la 135 ca o pereche de dubluri perfecte să existe în lume. Posibilitatea ca cineva identic nouă să existe undeva în lume, în special din punctul de vedere ale celor opt trăsături facilale, este de una la un trilion. Sună înfiorător, dar în realitate este foarte puţin probabil.
Pentru a ajunge la această concluzie, bioloaga Teghan Lucas, de la Universitatea din Adelaide, Australia, împreună cu echipa sa, a examinat 4.000 de feţe diferite din baza de date americană US Anthropometric Survey (ANSUR) - o bază de date antropometrice create de armata americană pentru a ţine evidenţa măsurilor corpului soldaţilor.
Cercetătoarea a măsurat şi comparat figurile prin intermediul celor opt trăsături faciale, însă nu a menţionat care sunt trăsăturile caracteristice ale fiecărui participant la experiment. Din punct de vedere matematic, adică de unu la un trilion, există cu siguranţă şanse să ne întâlnim dublura, dar minimale. Astfel, existenţa geamănului nostru neînrudit poate fi explicată ca şi ipoteza maimuţei închisă într-o cameră cu maşină de scris, pentru timp infinit - la un moment dat, aceasta va realiza lucrări la nivelul lui Shakespeare.
Cel mai bun mod de a lua în considerare improbabilitatea existenţei unei sosii, este să ne imaginăm cantitatea de variabile genetice care se aliniază astfel încât noi - în variantă unică - să existăm. În plus, după cum subliniază Eoin O'Carroll pentru The Christian Science Monitor, o serie vastă şi improbabilă de factori de mediu ar trebui să se alinieze de asemenea, pentru că aşa cu ştim condiţiile de viaţă şi de nutriţie au un impact imens în dezvoltarea unei persoane spre maturitate.
Și totuşi, atunci de ce unii oameni consideră că au văzut două persoane la fel, dacă probabilitatea este atât de mică din punct de vedere statistic?
Problema este că oamenii percep feţele diferit, ceea ce înseamnă că, dacă faţa unei persoane nu este identică din punct de vedere matematic, figurile pot fi percepute ca fiind asemănătoare, deoarece, în momentul în care privim pe cineva, luăm în considerare imaginea de ansamblu şi nu fiecare caracteristică în parte. De aceea, cei mai mulţi dintre noi consideră că gemenii arată exact la fel, deşi între ei există multe diferenţe.
Acest lucru înseamnă că, deşi o persoană nu este o adevărată dublură, noi aşa o vom percepe deoarece nu putem calcula cele mai mici măsurători ale feţei, precum au făcut-o cercetătorii din cadrul studiului. Cu alte cuvinte, este destul de probabil că avem o dublură pe care prietenii noştri o consideră identică nouă, însă dacă se analizează cele două feţe şi din punct de vedere ştiinţific, vom observa că şansele ca acest lucru să fie adevărat sunt destul de mici.
Echipa mai sugerează că recunoaşterea facială poate fi utilizată şi ca o alternativă a amprentei sau a testelor ADN, în momentul prinderii unui criminal.
„Utilizarea camerelor de supraveghere, din motive de securitate, este în creştere, camerele capturând deseori figura infractorilor. Criminalii devin tot mai inteligenţi, evitând lăsarea de probe ADN sau amprente la locul faptei”, a declarat Lucas.
Echipa a reuşit să demonstreze că utilizând măsurătorile faciale ale celor opt trăsături-cheie ale feţei, cercetătorii sunt capabili să potrivească cu acurateţe imaginea de pe camerele de supraveghere cu faţa unui suspect.
„Acest studiu a oferit dovezi incontestabile că măsurătorile antropometrice faciale sunt un mijloc eficient de identificare a făptuitorului, atunci când camerele de supraveghere sau foto capturează o crimă”, a adăugat ea.
În concluzie, vestea bună este că şansele ca o sosie cu faţa noastră să comită crime prin lume, sunt incredibil de mici - chiar dacă prietenii ţin să accentueze că avem o dublură.
