Atunci când închidem ochii şi apăsăm cu degetele pe pleoape, apare o senzaţie sub forma unor puncte luminoase sau scântei.
Cu toţii cunoaştem acea senzaţie în momentul în care închidem ochii într-o cameră întunecată. Nu vom vedea un întuneric infinit, acesta devenind planul doi, ci, în prim plan vom vedea fenomene luminoase. Unele persoane văd puncte luminoase mici asemănătoare unor steluţe, pe când altor persoane li se inundă primul plan de umbre complexe, mov-albăstrui, ce odată cu trecerea minutelor, vor deveni siluete abstracte. Dar ce anume cauzează apariţia acestei trăiri?
Fenomenul se numeşte fosfenă; denumirea vine din limba greacă, unde phos – lumină şi phainein – a apărea, se compun în acelaşi cuvânt. Viziunea luminoasă apare ca urmare a faptului că sistemul vizual nu se opreşte din funcţiune niciodată. Chiar dacă avem ochii închişi, dacă nu ajung fotoni în retină, sau dacă dormim, atunci neuronii continuă să lucreze. Neuronii sunt unele dintre cele mai delicate celule ale corpului, dar sunt şi unele dintre cele mai importante. Ei reprezintă unitatea structurală şi funcţională a sistemului nervos. Aceştia nu se opresc, de asemeni, din funcţiune, nici când avem ochii închişi.
Fenomenul poate apărea şi atunci când ne lovim la cap (de aici şi expresia „a vedea stele verzi”), sau când ne frecăm pleoapele. Isaac Newton a încercat un experiment, însă din păcate acesta nu a fost amplificat, iar concluziile rămân rudimentare. Precum reiese din notiţele sale, acesta a făcut un experiment, în care şi-a înfipt un ac sub globul ocular, apoi a descris în amănunt imaginile văzute. Aceste imagini abstracte pot apărea şi dacă ne ridicăm brusc şi ne scade tensiunea, dacă medităm sau folosim medicamente cu efect halucinogen puternic.
Pusă invers, întrebarea devine interesantă: de ce nu am vedea ceva dacă închidem ochii? La urma urmei, compoziţia radiaţiilor infraroşii din pleoapă, adică mai bine zis, căldura, deţine de un milion de ori mai multă energie, decât lumina răsfrânsă pe pupilă. Bazat pe această teorie, ar trebui să vedem lumini mult mai puternice cu ochii închişi decât cu ei deschişi, nu? Dacă ai închis ochii, ştii deja răspunsul. Mare noroc faptul că fotonii nu au energie electromagnetică suficientă astfel încât să fie detectată de către retină, deoarece într-un astfel de caz, în timpul unei sieste de somn, am putea orbi.
