De ce se află cea mai confortabilă închisoare a lumii şi printre cele mai eficiente?
A fost numită „închisoarea norvegiană care chiar funcţionează", precum şi „cea mai plăcută închisoare din lume" şi nu este greu de înţeles de ce, spre deosebire de unele închisori de unde oroarea îi goneşte pe deţinuţi să evadeze.
La închisoarea Bastoy, deţinuţii locuiesc la comun în case confortabile. Fiecare om are propria sa cameră, bucătăria şi alte facilităţi fiind împărţite cu alţi deţinuţi. O singură masă pe zi se asigură de către organizaţie, orice alte alimente trebuind să fie achiziţionate de la supermarketul local şi preparate de către înşişi prizonierii, care primesc o indemnizaţie de 90 dolari pe lună.
Deţinuţii câştigă, de asemenea, aproximativ opt dolari pe zi mulţumită unei întregi varietăţi de locuri de muncă, ce includ cultivatul, îngrijirea cailor, repararea bicicletelor, fabricarea lemnului şi întreţinerea instalaţiilor de pe insula Bastoy. Oricărui deţinut i se pun la dispoziţie programe de formare şi educaţionale, de înaltă calitate, pentru a-şi spori abilităţile.
Închisoarea se află pe o insulă de aproximativ 1.6 kilometri pătraţi şi găzduieşte 115 deţinuţi cu un personal de 69 angajaţi. Doar cinci angajaţi să rămân pe insulă peste noapte.
În timpul lor liber, detinutii au posibilitatea de a vizita biserica, scoala sau biblioteca, dar şi de a se angaja în activităţi de agrement, cum ar fi călăritul, pescuitul şi tenisul. Toţi angajaţii din pază s-au calificat în urma unei instruiri de trei ani (în comparaţie cu probabil, numai şase luni în SUA) şi se aseamănă cu nişte asistenţi sociali, mai degrabă decât cu ofiţerii de închisoare.
„Bastoy nu este doar un loc plăcut pe o insulă frumoasă, unde condamnaţii servesc timpul închisorii, ci acei oameni chiar se schimbă,” a declarat Arne Kvernvik Nilsen, care a fost responsabilul închisorii timp de cinci ani, până în 2013. „Personalul de aici este foarte important. Ei sunt ca asistentii sociali, dar şi precum poliţiştii de pază ai închisorii. Ei cred în munca lor şi sunt conştienţi de schimbările care au loc sub îndrumarea lor.”
Nilsen are perspective revoluţionare în ceea ce priveşte modul în care ar trebui să funcţioneze o închisoare. El recunoaşte, de asemenea, dificultăţile cu care publicul se confruntă în Regândirea cum trebuie să fie trataţi deţinuţii:
„Dacă cineva i-ar fi provocat daune grave uneia dintre fiicele mele sau familiei mele... Propabil că a dori să-l ucid pe acel cineva. Aceasta este reacţia mea. Dar ca guvernator de închisoare sau ca politician, trebuie să abordăm aceste situaţii în mod diferit. Trebuie să respectăm nevoia de răzbunare a oamenilor, dar nu avem voie să folosim aceste sentimente ca bază la modul în care ne conducem închisorile... Ştim că închisoarea dăunează oamenilor. Mă uit la acest loc ca la un spaţiu de vindecare, nu doar pentru rănile sociale, ci şi pentru rănile pe care ţi le-a provocat statul în cei patru sau cinci ani petrecuţi în perimetrul a opt metri pătraţi de înaltă securitate.”
Închisoarea Bastoy găzduieşte infractori periculoşi precum criminali şi violatori, însă cu toate acestea, prezintă cea mai mică rată de recidivă din toată Europa: 16 la sută, comparativ cu o medie Europeana de aproximativ 70%. Şi este una dintre cele mai ieftine închisori din Norvegia.
În mod ironic, înainte de închisoarea curentă, insula a fost ocupată de un centru brutal de detenţie juvenilă. În 1915, a reprezentat teritoriul unei insurecţii din partea băieţilor închişi, care a fost suprimată de către armata norvegiană. a izbucnit atunci când aproximativ 30-40 de băieţi s-au adunat în jurul a patru tineri ce reuşiseră să evadeze, însă fuseseră prinşi şi readuşi la centru. Grupul a refuzat să lucreze, înarmându-se instrumente de agricultură şi pietre, tăind liniile telefonice şi apoi incendiind un hambar cu ajutorul unor chibrituri şi trabucuri furate.
Guvernul norvegian a preluat edificiul juvenil în anul 1953 şi l-a închis în 1970. În 1982, închisoarea a fost redeschisă sub forma unui proiect experimental care a evoluat spre a deveni închisoarea Bastoy de azi.
Nu toate unităţile corecţionale norvegiene sunt la fel de progresive ca şi închisoarea Bastoy, însă toate urmează o filozofie similară bazată pe ideea că singura pedeapsă pe care statul ar trebui să o instituie este privarea de libertate. Suferinţa prizonierilor este minimizată în mod intenţionat. Nu există nici pedeapsa cu moartea şi nici condamnarea pe viaţă. „Privarea de libertate reprezintă o pedeapsă suficientă", a adăugat Nilsen.
În întreaga Norvegie, ratele de recidivă se situează la doar 30%, cele mai scăzute din toată Europa. Poate că acest lucru se datorează faptului că politica penală din Scandinavia este lăsată, în mare parte, în grija experţilor şi nu politicienilor ori publicului. Criminaliştii au elaborat o politică bazată pe dovezi, iar publicul l-a permis să facă acest lucru, fără a se intercala cu rezultatele.
„Pentru victime nu va exista niciodată o închisoare destul de dură sau de grea," a declarat Nilsen.
