La un lac din Venezuela, fulgerele strălucesc de 28 de ori pe minut.
Lacul Maracaibo din Venezuela a intrat în Cartea Recordurilor pentru „cea mai mare concentraţie de fulgere”, cu o rată anuală de 250 de fulgere pe kilometru pătrat.
Fenomenul este cunoscut sub denumirea de Beacon of Maracaibo, Fulgerele Catatumbo sau „furtuna veşnică”. Ultima dintre denumiri ar putea fi o uşoară exagerare, însă locul unde se întâlneşte râul Catatumbo cu lacul Maracaibo, este unul fenomenal şi unic. Acolo, cerul nopţii este luminat în mod regulat, timp de nouă ore, de energie electrică produsă pe cale naturală.
Furtunile de vară ne sunt cunoscute, însă de-alungul Ecuatorului, unde temperaturile sunt mai ridicate, cerul tună pe tot parcursul anului. Astfel se face ca Republica Democrată Congo, din Africa Centrală, să fie cunoscută drept capitala furtunilor. Satul montan Kifuka găzduieşte 158 de fulgere pe kilometru pătrat în fiecare an şi a fost considerat cel mai electric loc de pe Terra. Ei bine, datele au fost reanalizate.
În 2014, cifrele oficiale anunţate de către NASA au arătat că Valea Brahmaputra din îndepărtatul est al Indiei, a înregistrat cea mai mare rată de fulgere lunare între lunile aprilie şi mai. Cu toate acestea, Lacul Maracaibo, Venezuela, a fost cel care a câştigat un loc în Cartea Recordurilor. Furtunile se liniştesc uşor în cele mai secetoase perioade ale anului şi anume în lunile ianuarie şi februarie; cel mai spectaculos punct culminant este atins însă, în sezonul umed din jurul lunii octombrie. În această uimitoare perioadă a anului se înregistrează până la 28 de fulgere pe minut.
Lacul din Nord Vestul Venezuelei este cel mai mare din America de Sud, curge prin oraşul Maracaibo şi se varsă în Marea Caraibelor. Acesta se află într-o despicătură din Anzi, deci este înconjurat de munţi în trei laturi. Din cauza soarelui tropical, în timpul zilei, apa din lac se evaporă, aerul cald se ridică, formând astfel o culme de nori denşi ce pot atinge până la 12 km înălţime deasupra lacului, iar odată cu lăsarea nopţii se dezlănţuie furtuna. Aceşti nori distinctivi de furtună, pot părea pufoşi la exterior, însă în interiorul acestora se produc ravagii.
Fulgerele Catatumbo produc o luminozitate atât de intensă, încât pot fi observate de la o distanţă de 400 de km, marinarii coloniali folosindu-se de naturala electricitate ca punct de reper pentru navigare. Forţa şi durata furtunilor au inspirat multe poveşti, dar martorii oculari au declarat că fulgerele aparent multicolore sunt doar o iluzie optică a luminii.
