A existat un „McDonald” real care a început afacerea McDonald's sau este un personaj fictiv precum Betty Crocker?
McDonald's este, fără îndoială, cel mai de succes, popular şi influent lanţ de restaurante fast-food din istoria înregistrată. Numele cel mai frecvent asociat cu McDonald's este Ray Kroc. Kroc a fost antreprenorul care a fondat compania McDonald's. Deci, cum a ajuns să fie numit „McDonald's”? Dar, în ciuda a ceea ce citim adesea, unde se sugerează că Kroc ar creat McDonald's, informaţia este incorectă.
Aşa cum se întâmplă uneori în cazul unor afaceri de succes, începutul a poveştii lui McDonald include oamenii care au venit cu ideile şi care au creat elementul, dar şi cu persoana care a găsit o metodă prin care să vândă ideea restului lumii. Ray Kroc s-a aflat în cea de pe urmă tabără, în esenţă, un Steve Jobs al afacerii fast-food, venind cu unele idei excepţionale, beneficiind astfel de recunoaşterea meritului, în cea mai mare parte, el fiind în acelaş timp şi un vânzător talentat.
La începutul anilor 1950, Kroc a fost angajat să vândă aparate de milkshake. Unul dintre clienţii săi era un lanţ de restaurante din California de Sud, condus de doi fraţi, Richard şi Maurice McDonald.
Născuţi în New Hampshire, fraţii McDonald s-au mutat în California în anii 1920, unde au găsit diferite locuri de muncă, printre altele, făcând parte şi dintr-o echipă de mutări ale instalaţiilor şi ale decorului diferitelor studiouri de film. Ei au trecut la industria restaurantelor la sfârşitul anilor 1930, mulţumită tatălui lor, Patrick McDonald, care a creat şi demarat standul alimentar „Airdome” în 1937, de unde vindea, în principal, hamburgeri şi hot dog-uri.
În 1940, fraţii s-au detaşat deschizând propria filială de restaurant drive-in - cu meniul principal fiind grătarul - McDonald's, în apropiere de San Bernardino. Le mergea bine, dar cel mai important, ei au învăţat câteva lecţii valoroase în ceea ce priveşte industria fast-food, în special faptul că hamburgerii se numără printre cele mai profitabile produse alimentare şi că angajaţii care serveau comenzile la autoturisme erau complet inutili. Cu lecţiile învăţate, fraţii McDonald au închis restaurantul cu preparate la grătar pentru o perioadă de trei luni în 1948, pentru a-l reaproviziona cu echipament şi instrumente speciale. Cu un meniu simplu şi un accent deosebit pe servirea comenzilor cât mai repede şi cât mai ieftin posibil, unitatea drive-in extrem de mecanizată începuse să scoată pe bandă rulantă hamburgeri la 15 de cenţi, cu o viteză fără precedent.
Până în anul 1954, fraţii McDonald operau deja nouă puncte de vânzare şi vânduseră deja 21 de francize, iniţial francizând procesul lor personalizat, mai degrabă decât numele brandului.
Atunci a intrat pe fir Ray Kroc, în vârstă de 52 de ani. Inutil de menţionat faptul că, deşi aflat la o vârstă la care mulţi ar detesta să îşi înceapă cariera pentru prima dată, el căuta un nou avânt. Mândrindu-se cu experienţă în domeniul restaurantelor el recunoştea de departe un bun sistem de funcţionare, atunci când îl întâlnea. Kroc a reuşit să convingă fraţii McDonald să-l angajeze pe el drept agent de franciză.
Cu contractul proaspăt semnat în mână, Kroc a fondat compania McDonald's şi a deschis prima sa franciză în Des Plaines, Illinois, pe 15 aprilie 1955, fraţii desemnaţi fiind să primească jumătate din procentul vânzărilor brute. În termen de cinci ani, McDonald's deschisese deja 100 francize.
Deci, cum au ieşit treptat fraţii McDonald din această operaţiune şi din conştiinţa populară, Ray Kroc fiind singurul despre care s-a auzit vreodată? Ei bine, în 1961, fraţii erau pe deplin mulţumiţi de lanţul lor de restaurante şi prezentau un interes redus în expansiunea rapidă, pe care Kroc, pe de altă parte, o susţinea foarte mult.
Kroc a adunat mai apoi investitori şi a cumpărat afacerea de la fraţii McDonald pentru 2.7 milioane de dolari (aproximativ 21 milioane de dolari astăzi), ceea ce a fost suficient pentru a le oferi fiecăruia câte un milion de dolari după impozitare. Din acest moment, Kroc reuşeşte în cele din urmă să îşi implementeze planul de expansiune rapidă.
Astăzi, cu peste 50 de ani mai târziu, compania se mândreşte cu aproximativ 35.000 de locaţii diferite în 118 ţări din întreaga lume, având aproximativ 1.7 milioane de angajaţi care servesc aproximativ 68 de milioane de oameni în fiecare zi, profitând în totalitate de peste 5 miliarde de dolari anual.
