„Pleoapele galactice „durează” doar câteva zeci de milioane de ani, ceea ce reprezintă un timp incredibil de scurt în durata de viaţă a unei galaxii.”
O coliziune masivă între două galaxii a creat o formaţiune spectaculoasă de stele numită „ochi în spaţiu”.
Astronomii au folosit telescopul ALMA (Atacama Large Millimeter/submillimeter Array) în Deşertul Atacama din America de Sud pentru a captura imagini uimitoare ale galaxiilor spirală, care se află la o distanţă de aproximativ 114 milioane de ani lumină faţă de constelaţia Canis Major, care include steaua Sirius, cea mai strălucitoare stea care se poate vedea pe cerul Pământului din timpul nopţii.
Cele două galaxii, numite IC 2163 şi NGC 2207, se află în proces de fuzionare într-una singură, lucru care se va întâmpla într-un timp relativ scurt. Dr. Michele Kaufman, astronom angajat anterior la Universitatea de Stat Ohio din Columbus, a descris descoperirea într-o lucrare din Astrophysical Journal.
„Cu toate că aceste coliziuni între galaxii nu reprezintă un lucru extrem de rar, se cunosc doar câteva sub forma unor ochi sau cu structură oculară”, declară ea. „Pleoapele galactice „durează” doar câteva zeci de milioane de ani, ceea ce reprezintă un timp incredibil de scurt în durata de viaţă a unei galaxii. Descoperirea unei astfel de formaţiuni, relativ nouă, ne oferă o oportunitate excepţională de a studia fenomenul apărut atunci când o galaxie interacţionează cu alta.”
Astronomii au reuşit să efectueze măsurători detaliate ale mişcării gazului de monoxid de carbon în galaxie. Monoxidul de carbon reprezintă un trasor de gaz molecular, combustibilul pentru formarea de stele. Acest lucru a relevat modul în care gazul aflat în porţiunea exterioară a ploapelor unei galaxii, se deplasa spre interior, la viteze mai mari de 100 km pe secundă. Cu toate acestea, a decelerat rapid, iar mişcarea a devenit mai haotică, în cele din urmă aliniindu-se rotaţiei galaxiei, mai degrabă decât să continue goana către interior.
„Nu numai că vom observa o decelerare rapidă a gazului aşa cum se mişcă din exterior către marginea interioară a pleoapelor, dar, de asemenea, măsurăm modul în care cu cât decelerează mai rapid, cu atât gazul molecular devine mai dens”, a declarat Dr. Kaufman. „Măsurătorile compresiei iniţiate de către astronomi relevă modul în care interacţiunea dintre cele două galaxii face ca acest gazul să se adune, să dea naştere la noi roiuri stelare şi să formeze aceste uimitoare caracteristici asemănătoare pleoapelor.”
