Stând singur în inima desertului, la sute de kilometri depărtare de orice sursă de apă sau de o altă plantă, „Copacul Vieţii” din Bahrain a devenit treptat în ochii oamenilor un simbol al naturii şi al vieţii.
Copacul are denumirea latinească Prosopis cineraria şi este considerat unul dintre cele mai misterioase fenomene naturale din lume. Deşi l-au analizat ani de zile, oamenii de ştiinţă încă nu pot spune cu certitudine de unde îşi trage seva. O dovadă în plus că viaţa poate continua în ciuda tuturor obstacolelor.
Cum de reuşeşte să supravieţuiască în asemenea condiţii? Bătrân, cu o vârstă de 400 de ani, copacul a uimit biologii şi oameni de ştiinţă, de ani de zile, şi chiar dacă au venit cu mai multe teorii, nici una nu pare să stea în picioare. Unii sugerează faptul că rădăcinile sale sunt înfipte foarte adânc în sol, astfel încât ajunge la mai multe surse de apă subterană, însă nimeni nu a fost în măsură să dovedească acest lucru. Se ştie totuşi că arbuştii şi copacii de genul Prosopis sunt extrem de bine adaptaţi la mediul arid, având cele mai adânci sisteme de rădăcini.
Cele mai multe subspecii din genul Prosopis sunt native din America au o denumire comună: mesquites. Cu toate acestea, Prosopis cineraria este originar din Asia. Aceşti copaci sunt recunoscuţi pentru capabilitatea de a se adapta foarte bine la deşerturile uscate şi prosperă în condiţii aride, unde precipitaţiile sunt sub 150 mm anual.
Arborele este situat la o distanţă de 2 kilometri de muntele Jebel Dukhan, pe vârful unei dune de nisip. Misterul supravieţuirii sale în astfel de condiţii dure a dat naştere mai multor legende locale. Nativii sunt convinşi de fapul că pomul este cu adevărat Copacul Vieţii, fiind binecuvântat de însuşi Enki, zeul Sumerian al apei, şi este cel mai probabil o rămăşiţă din Grădina Edenului. Poveştile locale mai spun că Arborele Vieţii a fost plantat acolo în 1583. Arborele a supravieţuit până în ziua de azi şi pare foarte sănătos, având frunze proaspete şi verzi.
Arabii îl numesc Sharajat-al-Hayat şi povestea sa a ajuns să fie cunoscută în întreaga lume. Arborele este vizitat anual de 50.000 de turişti. Din această cauză, acesta a fost vandalizat. Se crede că locul din jurul copacului este folosit de diferite culte pentru practicarea ritualurilor antice. Începând cu octombrie 2010, arheologii au dezgropat diferite obiecte ceramice şi alte artefacte în vecinătatea copacului, unele aparţinând civilizaţiei Dilmun.
Minunea naturală a continuat să crească în ciuda condiţiilor extreme, ajungând în prezent la 9,7 metri înălţime.
