Banii câştigaţi prin tragerea în ţeapă a oamenilor nu aduc o satisfacţie atât de mare.
Banii sunt bani, indiferent de modul în care ajung la noi, ar putea spune unii. Dar, potrivit noilor cercetări, modul prin care câştigăm banii ar putea afecta satisfacţia de a ne bucura de ei. Se pare că banii cinstiţi sunt mult mai recompensatori, întocmai cum ne-a prezis şi bunicul cândva.
„Atunci când luăm decizii, o reţea de regiuni ale creierului calculează valoarea opţiunilor noastre”, a explicat autorul principal, dr. Molly Crockett, într-o declaraţie. „Câştigurile obţinute prin mijloace necinstite evocă reacţii mai slabe în această reţea, ceea ce poate explica de ce majoritatea oamenilor preferă să nu profite de pe urma trişării. Rezultatele noastre sugerează că banii nu mai au acelaşi farmec.”
Studiul, realizat de cercetători de la University College London, a fost publicat recent în jurnalul Nature Neuroscience. Pentru a afla cum ne afectează moralul, percepţia asupra profitului, la un nivel neural, oamenii de ştiinţă au utilizat un scaner cerebral fMRI (Imagistică prin Rezonanţă Magnetică funcţională), în timp ce voluntarii jucau un joc, conform regulilor căruia puteau provoca în mod anonim un şoc electric asupra lor înşişi sau asupra unui străin, pentru a primi o recompensă monetară.
Ei au asociat 28 de grupuri de participanţi şi i-au alocat fiecărei persoane rolul de „decident” sau „receptor”. Cei care decideau, alegeau între diferite sume de bani pentru un număr diferit de şocuri electrice şi dacă îşi provocau durere lor înşişi ori unei alte persoane. Indiferent de scenariu, decidentul câştiga întotdeauna banii, iar receptorul nu beneficia de nimic.
Pe măsură ce monitorizau activitatea creierului decidenţilor, cercetătorii au observat că o reţea neurală cunoscută sub numele de striatum s-a încărcat cu activitate (neuronală). Anterior s-a dovedit că această zonă a creierului este esenţială în aprecierea axiologică. Când decidentul a cântărit între mai mulţi bani sau mai puţine şocuri, nivelurile activităţii cerebrale din striatum au semnalat cât de benefică a fost percepută fiecare opţiune. Pentru cei care s-au comportat moral, reţeaua a răspuns mai slab la banii câştigaţi prin electrocutarea altora, în comparaţie cu banii câştigaţi în urma autoelectrocutării.
Cortexul prefrontal lateral, o regiune a creierului asociată cu aprecierea morală, a prezentat, de asemenea, impulsuri în procesele în care durerea provoca un profit minim. Acest lucru pare să sugereze că persoana a evaluat vinovăţia şi învinuirea. Deci, în mod esenţial, suntem „împovăraţi” să resimţim vina, atunci când luăm decizii despre care ştim că ar putea face rău altora, prin urmare, nu apreciem câştigurile obţinute prin mijloace necinstite, în detrimentul altora.
„Conform constatărilor noastre, creierul internalizează judecăţile morale ale altora, simulând cât de mult ne-ar putea învinovăţi alţii pentru posibilele greşeli, chiar şi atunci când ştim că acţiunile noastre sunt anonime”, a explicat dr. Crockett.
„Ceea ce am arătat aici, este de fapt modul în care valorile care ne ghidează deciziile, răspund flexibil la consecinţele morale”, a adăugat autorul senior, Profesorul Ray Dolan. „Un obiectiv important în viitoarele cercetări este înţelegerea a când şi cum devine perturbat acest circuit, în contexte precum comportamentul antisocial.”
