Atunci când poliţia şi mass-media raportează dimensiunile unei mulţimi dintr-o paradă sau dintr-o mişcare similară, pe ce se bazează numerele lor?
Deşi sarcina de a determina numărul de oameni participanţi la un anumit eveniment, precum o întrunire politică ori un protest, pare un angajament descurajant, aproape imposibilă de realizat, fără nici un fel de precizie, în realitate, nu este atât de dificil să obţinem rezultate destul de exacte. Cea mai cunoscută metodă de estimare a dimensiunii unei mulţimi date este numită „Metoda lui Jacobs”, ca un fel de odă pentru inventatorul ei, Herbert Jacobs. Jacobs a petrecut câteva decenii lucrând pentru revista Milwaukee înainte de a se retrage în scopul predării jurnalismului la Universitatea din California, Berkeley în anii '60. El a reflectat la metoda de estimare a mărimii unei mulţimi de oameni, după ce a observat numeroase proteste având ca temă principală războiul din Vietnam, direct pe fereastra biroului său.
Jacobs a mai observat că zona în care stăteau studenţii se întindea pe o structură asemănătoare unui grilaj, ceea ce a însemnat că putea număra foarte uşor câţi studenţi ocupau un anumit spaţiu, calculând în medie, numărul studenţilor care păreau să încapă în interiorul unei secţiuni din grilaj. Examinând aceste calcule, el a observat în curând câteva şabloane.
Spre exemplu, Jacobs a descoperit că, în cele mai dense mulţimi, fiecare persoană ocupa aproximativ 0,23 de metri pătraţi.
În fiecare caz, odată ce avea numărul mediu aproximativ de studenţi din fiecare grilă, putea calcula cu uşurinţă numărul de grile dintr-o zonă ocupată la o densitate dată şi estima corect, destul de repede, numărul de persoane într-o anumită mulţime. Astfel, a luat naştere metoda standard de aur, remarcabil de simplă, denumită simplu, „metoda lui Jacobs”.
Acest lucru este o soluţie prea simplă şi extrem de precisă, atunci când se realizează de către cunoscători, iar tehnologia modernă a uşurat şi mai mult calculele. Spre exemplu, unelte precum Google Earth ajută la cunoaşterea exactă a dimensiunii şi a ariei unei zone, dar şi la împărţirea acesteia în grile, o practică trivială aflată la îndemâna oricui, în zilele noastre. Astfel, mulţumită mass-mediei omniprezente, orice adunare mai vastă de oameni, va fi însoţită de înregistrări video sau fotografice (acest lucru dacă nu se scanează pur şi simplu Tweetosfera tuturor oamenilor aflaţi în mulţime, care, probabil că şi-au capturat singuri imaginile dorite şi le-au postat online). Practic, aflarea rezultatelor finale, devine un aspect relativ banal. Desigur, cineva ar putea deveni şi destul de excentric, astfel încât să captureze o imagine a întregii mulţimi, care, împreună cu un software personalizat de procesare a imaginilor, poate calcula exact suma oamenilor aflaţi într-o mulţime, iar nivelul suplimentar de precizie oferit de metoda lui Jacobs, nu mai este atât de indispensabil în acest caz.
Din fericire, există totuşi o metodă simplă de estimare exactă şi neinfluenţată a dimensiunii unei mulţimi, care în prezent, poate fi folosită şi stând acasă, în pijamale, în faţa calculatorului şi navigând pe Internet spre cealaltă jumătate a Globului, unde are loc evenimentul în sine, lucru care este mai mult decât uimitor. Nu eşti de aceeaşi părere?
