Nu (mai) există bronz sănătos, aşa că este necesară o protecţie faţă de razele solare.
Nu demult, chiar şi mătuşicile noastre mai demodate, credeau că arsurile solare reprezintă un rău necesar şi baza unui „bronz frumos”. Ba mai mult, unele dintre ele foloseau din abundenţă ulei de bebeluşi, în timpul bronzării, pentru a se „prăji” cât mai repede posibil. Răspunsul mătuşicilor noastre, odată cu apariţia primelor arsuri şi decojiri ale pielii deteriorate? „Frumuseţea îşi are preţul ei”.
Și câtă dreptate mai aveau în ceea ce priveşte preţul - care era mult mai mare decât realizam noi la vremea potrivită. Ceea ce nu ştiau pe atunci dependenţii de soare, era faptul că ne pregăteam pielea pentru deteriorarea proteinelor sale structurale şi a ADN-ului. Bun venit riduri, pete hepatice şi diferite forme de cancer. Indiferent de locul în care se încadrează fototipul nostru cutanat pe scala Fitzpatrick, radiaţiile ultraviolete (UV) de la soare sau solarii ne vor deteriora pielea, cu siguranţă
Astăzi, recunoaşterea riscurilor generate de razele UV a motivat oamenii de ştiinţă, să studieze ce fenomene au loc în celulele noastre atunci când sunt expuse la soare - şi să elaboreze modalităţi moderne de a preveni pagubele iminente.
Ce se întâmplă atunci când soarele atinge pielea
Lumina soarelui este compusă din pachete de energie numite fotoni. Culorile vizibile pe care le vedem cu ochiul liber sunt relativ inofensive pentru pielea noastră; este vorba despre fotonii de lumină ultravioletă (UV) care pot provoca leziuni ale pielii. Lumina UV poate fi împărţită în două categorii: UVA (cu o lungime de undă cuprinsă între 320 şi 400 nanometri) şi UVB (cu o lungime de undă cuprinsă între 280 şi 320 nm).
Cum ne afectează soarele pielea?
Pielea noastră conţine molecule care sunt perfect structurate pentru a absorbi energia fotonilor UVA şi UVB. Acest lucru transpune molecula într-o stare excitată din punct de vedere energetic. Și aşa cum se ştie deja, ceea ce urcă, trebuie să şi coboare. Pentru a-şi elibera energia dobândită, aceste molecule suferă reacţii chimice - şi acest lucru înseamnă că pielea suportă consecinţe biologice.
În mod curios, unele dintre aceste efecte au fost considerate adaptări utile - deşi astăzi noi le recunoaştem drept forme de deteriorare. Bronzarea se datorează producerii suplimentare a pigmentului de melanină, indus de razele UVA. Expunerea la soare declanşează, de asemenea, şi reţeaua naturală antioxidantă a pielii, care dezactivează speciile extrem de distructive de oxigen reactiv (ROS) şi radicalii liberi; dacă nu sunt controlate, acestea pot provoca leziuni celulare şi stres oxidativ în piele.
De asemenea, mai ştim şi că razele UVA pătrund mai adânc în piele decât cele UVB, distrugând o proteină structurală numită colagen. Pe măsură ce se degradează colagenul, pielea îşi pierde elasticitatea şi tonicitatea, rezultând în riduri. UVA sunt responsabile pentru multe dintre semnele vizibile de îmbătrânire, în timp ce razele UVB sunt considerate a fi sursa primară a arsurilor pielii. Să ne gândim la A de la „îmbătrânire” (aging) şi „alergii”, iar la B de la „bronz” sau „arsuri” (burning).
ADN-ul în sine poate absorbi atât raze UVA cât şi UVB, provocând mutaţii care, dacă sunt nereparate, pot duce la cancer de piele non-melanom (carcinom bazocelular, carcinom cu celule scuamoase) sau la melanom.
Filtrarea fotonilor înainte ca deteriorarea să intre în acţiune
Vestea bună, desigur, este că riscul cancerului de piele şi semnele vizibile de îmbătrânire pot fi minimizate prin prevenirea supraexpunerii la radiaţiile UV. Atunci când nu putem evita soarele în întregime, produsele de protecţie solară de astăzi ne sar în ajutor.
Protecţiile solare deţin filtre UV: molecule special concepute pentru a ajuta la reducerea cantităţii de raze UV care ajung pe suprafaţa pielii. Un strat de astfel de molecule formează o barieră protectoare, fie absorbind (prin filtre de substanţe chimice), fie reflectând (prin fotodetectoare) fotonii UV, mai înainte ca aceştia să fie absorbiţi de ADN-ul nostru şi de alte molecule reactive mai profunde din piele.
Ce conţine loţiunea de plajă?
În primul rând avem FILTRELE FIZICE (Filtre anorganice de protecţie solară), printre care se numără Oxidul de Zinc (ZnO) şi Dioxidul de titan (TiO2), iar apoi avem FILTRELE CHIMICE (Filtre organice de protecţie solară) precum Avobenzonă, Tinosorb S, Tinosorb M, Mexoryl SX, Mexoryl XL, Helioplex, Octinoxat, Octocrilenă, Oxibenzonă, Octisalat, Homosalat, Uvinul T 150, Cinoxat, Acid para-aminobenzoic (abreviat PABA), Padimat O, Ensulizol, Dioxibenzonă, Meradimat, Sulisobenzonă, Salicilat de trolamină, Enzacamen, Bisdisulizol disodic, Uvinul A Plus, Uvasorb HEB, Parsol SLX şi Amiloxat.
Multe dintre aceste ingrediente active nu sunt aprobate pentru utilizare de către FDA din S.U.A, însă încet dar sigur, se vor aproba şi acelea. Europa, Asia, Canada şi Australia par a fi cu un pas înainte, atunci când vine vorba de dezvoltarea şi aprobarea tehnologiei de protecţie solară.
Produsele de protecţie solară minerale (cu filtre anorganice) sunt cele care conţin oxid de zinc, substanţă care joacă rolul unei bariere fizice împotriva ultravioletelor. Acest tip de produse nu se descompun la contactul cu lumina soarelui, de obicei nu sunt absorbite în piele (astfel că nu perturbă secreţia de hormoni), nu sunt alergene şi sunt mult mai eficiente împotriva razelor UVA decât cele non-minerale (chimice). Acest tip de produse de protecţie solară sunt o alegere bună pentru copii şi până acum par a fi cele mai sigure.
Mai există şi alte minerale eficiente: Mexoryl, Tinosorb M şi Tinosorb S. Toate acestea trei sunt de trei-cinci ori mai eficiente decât avobenzona.
Nu (mai) există bronz sănătos, aşa că este necesară protecţie faţă de razele solare. Totuşi, activităţile în aer liber fac parte din viaţă normală, de aceea ni se recomandă să ne protejăm ori de câte ori există expunere la soare. Este important să evităm expunerea la soare între orele 10:00 şi 16:00 şi este utilă folosirea unei loţiuni de protecţie solară cu un indice FPS (SPF) 15 sau mai mare. Pentru rezultate bune este necesară aplicarea cremei ecran solar cu jumătate de oră înainte de expunerea la soare şi reaplicarea din 2 în 2 ore sau imediat după înot, baie sau exerciţii fizice grele.
Factorul de protecţie solară, SPF (sun protection factor) reprezintă o măsură a timpului până la apariţia unui eritem (înroşirea pielii - faza de început a apariţiei arsurilor datorate expunerilor la soare) pe pielea tratată cu factorul de protecţie faţă de timpul apariţiei acestei reacţii fără nici un factor protector. Mai exact, cu un produs având un factor de protecţie solară 20, va dura de 20 de ori mai mult timp până la apariţia eritemului, decât fără protecţie.
Fundaţia pentru Cancerul de piele, Societatea Americană pentru Cancer, precum şi Academia Americană de Dermatologie subliniază că studiile arată că utilizarea regulata a unei loţiuni cu SPF 15 sau mai mare, se vor împiedica arsurile solare şi se va reduce riscul de cancer non-melanom cu 40% şi melanomul cu 50%.
