Piticii Laron, care cresc proporţionat însă nu ating o înălţime normală, par a fi imuni la cancer şi diabet.
Un grup de săteni ecuadorieni, care suferă de un sindrom reprezentat de o formă de nanism, ar putea deţine cheia tratamentului de prevenire a bolilor precum cancerul şi diabetul.
Oamenii de ştiinţă observă 100 de oameni dintr-un sat izolat din Ecuador, având în vedere că numai o singură persoană a decedat de cancer în ultimii 30 de ani. Ceea ce evidenţiază acest grup ca fiind neobişnuit este faptul că toţi suferă de sindromul Laron, o afecţiune rară care duce la incapacitatea organismului de a creşte. Cei afectaţi experimentează o creştere lentă, încă din copilaria timpurie.
Cercetătorii - conduşi de Dr. Jaime Guevara-Aguirre, care a studiat populaţia Laron timp de 30 de ani - cred că machiajul genetic al acestor oameni ar putea deţine cheia pentru prevenirea bolilor majore, cum ar fi cancerul şi diabetul. Ei speră să exploateze proprietăţile anti-boală ale sindromului Laron pentru a crea o pastilă specială.
În caz de netratare, bărbaţii adulţi cu sindromul Laron, de obicei, cresc până la aproximativ 137 cm, în timp ce femeile pot ajunge până la 122 cm. Una dintre sătencele din cadrul studiului, Merci Valarezo, 50, are doar 110 cm înălţime şi o greutate de numai 58 kg. Acest lucru o poziţionează ferm în categoria obezităţii morbide - obezitatea morbida fiind o afecţiune gravă, care pune în pericol sănătatea unui individ şi scade speranţa de viaţă - iar cu toate acestea, oamenii de ştiinţă menţionează că ea este „sănătoasă”. Alimentaţia sa este bogată în carbohidraţi şi grăsimi, timp în care, tensiunea arterială este perfectă. Ea nu prezintă nici un semn de diabet zaharat sau alte boli.
Cercetătorii sunt de părere că persoanele cu sindromul Laron au un defect la nivelul hormonului receptor de creştere. Acest receptor este menit să lege hormonul de creştere şi de a produce o substanţă numită „factor de creştere de tip insulinic 1” (IGF-1) sau (n.n engl.) „insulin-like growth factor 1”. Nivelul concentraţiei de IGF-1 în organism este strâns legat de vârsta persoanei: în timpul pubertăţii nivelul de IGF-1 creşte, iar la adulţi producţia de IGF-1 scade.
Cercetătorii au studiat hormonul care se regăseşte la majoritatea oamenilor, însă lipseşte în cazul piticilor Laron, în speranţa ca acest studiu îi va ajuta să găsească un medicament împotriva cancerului. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că aceasta este cauza longevităţii şi imunităţii la cancer.
Dr. Valter D. Longo, expert care studiază longevitatea şi profesor doctor în Gerontologie şi Știinţe Biologice de la Universitatea din California de Sud, spune că absenţa hormonului IGF-1 ar putea împiedica celulele de la mutaţie şi transformare în cancer. De asemenea, sensibilizează organismul la insulină, ceea ce poate duce la protejarea împotriva diabetului.
Într-un studiu cu şobolani, Dr. Longo a constatat că animalele cu sindromul Laron au trăit cu 50% mai mult şi au dezvoltat mai puţine boli. Acum, el speră să reproducă această constatare într-o pastilă care ar bloca IGF-1 la om. Cu toate acestea, el a adăugat că cercetatorii nu ar şti cu siguranţă dacă pilula a avut sau nu efect pe o perioadă de cel puţin 10 ani.
În prezent, prevenirea cancerului se rezumă, în principal, în jurul valorii de schimbare al stilului de viaţă. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, „cel puţin o treime din toate cazurile de cancer pot fi prevenite. Prevenirea oferă cea mai rentabilă strategie pe termen în controlul cancerului”. Renunţarea la fumat, exerciţiile fizice, alimentaţia sănătoasă şi reducerea consumului de alcool, reprezintă sfaturile principale de prevenire.
