Pentru a râmăne treze pe traseul lor, zile, săptămâni sau chiar luni întregi, păsările migratoare au dezvoltat capacitatea de a dormi pe timpul zborului.
Mulţumită zborurilor extrem de lungi ale păsărilor migratoare, oamenii de ştiinţă consideră că, anumite păsări sunt capabile să doarmă în timpul zborului. Un nou şi remarcabil experiment, efectuat de către o echipă internaţională de cercetători, a demonstrat că acest lucru este adevărat, arătând că păsările pot trage un pui de somn pe lungile lor trasee.
Într-un studiu recent, publicat în Nature Communications, Niels Rattenborg de la Intitutul Max Planck de Ornitologie din Germania şi colegii săi de la alte instituţii au dovedit pentru prima dată că păsările migratoare pot dormi fie odihnindu-şi câte o emisferă a creierului în timpul zborului, fie cu ambele emisfere inactive simultan. În mod remarcabil, aceste păsări îşi păstrează capacitatea de navigaţie în timpul somnului REM (adânc), ceea ce implică pierderea temporară a tonusului muscular.
Cercetătorii sunt conştienţi de faptul că anumite păsări, precum lăstunii, păsările cântătoare, fugacii de ţărm şi păsările de baltă nu dorm nici pe departe suficient. Pentru a râmăne treze pe traseul lor, zile, săptămâni sau chiar luni întregi, cercetătorii, consideră că aceste păsări migratoare au dezvoltat capacitatea de a dormi pe timpul zborului, însuşindu-şi somnul uniemisferic, adică dorm cu doar o parte a creierului. Și de fapt, aşa cum descriam şi într-un articol anterior, delfinii şi-au însuşit de asemenea acest obicei, pentru a evita înecarea. Somnul uniemisferic permite unui animal să poată beneficia de odihnă, dar în acelaş timp îl ajută să menţină gradul de conştientizare a împrejurimilor sale.
Lucrând împreună cu cercetători de la Universitatea din Zurich şi Institutul Federal Elveţian de Tehnologie, echipa lui Rattenborg a dezvoltat un dispozitiv care poate realiza electroencefalograme (EEG) pentru ca cercetătorii să observe schimbările din creierul păsărilor.
Dispozitivul, ataşat unei fregate (pasăre care zboară timp de câteva săptămâni continuu pentru a vâna peşti) femelă adult, a reuşit să capteze somnul lent şi somnul REM (adânc). Cercetătorii i-au măsurat acvtivitatea cerebrală timp de 10 zile, timp în care a parcurs 3.000 de km în zbor, un dispozitiv GPS a urmărit poziţia păsării şi altitudinea la care zbura.
În timpul zilei, pasărea era activă şi căuta peşti, dar seara pasărea intra într-o stare de somn lent pentru câteva minute, în timp ce continua să zboare deasupra apei. Mult mai des, pasărea îşi odihnea câte o emisferă, pe rând. Oamenii fac acelaşi lucru atunci când dorm în locaţii noi. În timp ce pasărea se odihnea, aparatul a înregistrat faptul că zburau în cerc de-a lungul curenţilor de aer şi aveau activă emisfera conectată către ochiul care vedea direcţia de zbor. Ceea ce înseamnă că pasărea ştia pe unde zboară în timp ce dormea.
„Fregatele, probabil, au un ochi deschis în timp ce dorm, pentru a evita coliziunea cu o altă pasăre, cum fac, spre exemplu raţele pentru a se feri de prădători”, a declarat Niels Rattenborg.
Înregistrările EEG au demonstrat că pasărea putea să îşi păstreze direcţia de zbor chiar dacă întreg creierul era în repaus. Uneori, pasărea intra într-un somn adânc, însă în mod ciudat îşi păstra direcţia în aer, chiar dacă toţi muşchii sunt relaxaţi în timpul acestei faze la majoritatea mamiferelor. Cel mai interesant aspect descoperit a fost faptul că pasărea nu a dormit decât 42 de minute pe zi. „Motivul pentru care dorm atât de puţin în timpul zborului, chiar şi noaptea, când nu vânează, este încă neclar”, a adăugat cercetătorul.
