În timp ce vara devine o amintire îndepărtată, plimbările nocturne sunt înlocuite cu ghemuitul în faţa televizorului, cu încălzirea pornită....sau nu.
Preferinţele personale variază şi se spune adesea că apare un decalaj mare între femei şi bărbaţi atunci când vine vorba de resimţirea frigului. Dar de ce bărbaţii şi femeile au un indice de comfort termic atât de diferit?
Unul dintre cei mai importanţi factori este pielea. Pielea este cel mai mare organ al corpului şi îndeplineşte foarte multe funcţii. Reprezintă o barieră de protecţie împotriva agenţilor patogeni şi a radiaţiilor ultraviolete emise de soare, o barieră restrictivă pentru reţinerea apei, ajută la sintetizarea vitaminei D din lumina soarelui pentru a ne întări oasele şi ne reglează temperatura internă a corpului. De asemenea, pielea este detectorul principal al temperaturii exterioare.
Ca structură, pielea este alcătuită din trei straturi distincte: la exterior epidermul, la mijloc dermul şi sub acesta hipodermul. Hipodermul reprezintă cel mai adânc strat (să ne imaginăm cum arată acul hipodermic pentru injecţiile subcutanate) şi este, de asemenea, cunoscut sub numele de ţesut adipos subcutanat. Acesta joacă rol de izolant şi este proiectat să ne ţină de cald. Dacă trecem prin toate aceste straturi, de obicei, ajungem la ţesutul muscular.
În timp ce celulele pielii sunt foarte importante, există, de asemenea, terminaţii nervoase libere care detectează temperatura şi transmit această informaţie la creier. Aceste celule se regăsesc exact în locul unde stratul exterior al pielii, întâlneşte stratul următor.
Este pielea identică la toţi oamenii?
Întâlnim mai multe diferenţe în ceea ce priveşte pielea - culoarea fiind, probabil, cea mai vizibilă. O diferenţă mai puţin vizibilă se distinge prin grosimea pielii. Dermul şi epidermul au o grosime mai mare în zona feselor şi sunt mai subţiri în locuri, precum coapsele şi mijlocul spatelui. Cu toate acestea, chiar şi grosimea stratului adipos subcutanat în sine poate diferi, atât de la om la om, cât şi pe teritoriul unui singur corp. Acesta este mai gros pe fese şi mai subţire pe brate şi coapse. Grosimea pielii variază, de asemenea, şi în funcţie de sexul persoanei. Stratul adipos subcutanat la femei este aproape de două ori mai gros decât că la bărbaţi; bărbaţii deţin cea mai marte parte a ţesutului adipos în abdomen, în jurul organelor, în timp ce femeile, deţin acest ţesut, subcutanat, chiar sub piele.
Despre grăsime se spune că ar fi un izolant termic natural, atunci, totuşi, de ce există o astfel de diferenţă în ceea ce priveşte starea de comfort termic? Ei bine, reacţia naturală a organismului la temperaturi scăzute este tremuratul, adică apar mişcări musculare involuntare, sau scuturatul, pentru a genera căldură şi este controlat de nervi. Este bine cunoscut faptul că bărbaţii au o cantitate mai mare de muşchi, cu ajutorul cărora pot genera căldură la temperaturi scăzute, dar au şi uimitoarea capacitate de a genera căldură pe timp de repaus. Bărbaţii au, de asemenea, o rată a metabolismului bazal mai mare - energia consumată în repaus. Aceşti doi factori le creează o temperatură mai mare în stare de repaus.
Dacă se ia în considerare distribuţia de bază a ţesutului adipos subcutanat, organismul feminin ar trebui să menţină căldura mult mai bine decât organismul masculin, însă acesta nu pare a fi cazul de faţă. Atunci când se ia în considerare grosimea pielii, grosimea stratului adipos subcutanat şi masa musculară, devine clar că, deşi muşchii femeilor tremură la fel ca şi cei ai bărbaţilor, iar stratul izolator este mai gros, căldura generată necesită un timp mai îndelungat pentru a pătrunde prin toate straturile pielii, unde sunt situate terminaţiile nervoase libere cu senzor de temperatură.
Un alt rol important este jucat şi de hormonii care ajută la determinarea temperaturii confortabile şi pot provoca o schimbare mai dinamică în termoreglare la femei decât la bărbaţi, datorită ciclului menstrual. Există, de asemenea, diferenţe clare între cantităţile de grăsime corporală la femei, în funcţie de originea etnică. Locul de amplasare geografică poate avea un impact enorm asupra necesitării straturilor groase de grăsime subcutanată pentru a menţine temperatura corporală. Unele persoane aparţinând populaţiei inuite din Groenlanda, au, spre exemplu, 34% grăsime corporală pentru a-şi menţine temperatura la temperaturi care variază între -8 şi 7°C, pe tot parcursul anului.
Aşadar, toţi aceşti factori ar putea explica de ce unele femei şi bărbaţi spun că resimt diferit frigul. Bineînţeles că multe dintre aceste diferenţe pot, de asemenea, diferi şi între indivizi de acelaş sex.
Spre exemplu, nou-născuţii nu pot tremura pentru a se încălzi. Sistemul lor nervos nu este suficient de dezvoltat la naştere pentru a regla temperatura. Pentru a compensa acest deficit, ei deţin de un alt tip de grăsime. Nou-născuţii prezintă grăsimi brune, care sunt localizate interscapular, în jurul muşchilor cefei, în jona axilară, în mediastin, în jurul rinichilor, glandelor suprarenale şi pancreasului. Au rol în reglarea termogenezei, dar, pe măsură ce îmbătrânim, pierdem această grăsime, care este înlocuită cu grăsime albă (de fapt, de culoare galbenă), care izolează şi acţionează ca un depozit de energie.
