Astăzi, băuturile dulci de tip cola se numără printre cele mai populare răcoritoare din lume. Puţini cunosc, însă, istoria inedită a băuturilor cu cola.
În 1863, chimistul parizian Angelo Mariani a decis să combine coca cu vin, comercializând această băutură sub numele Vin Mariani. Amestecul de cocaină cu alcool duce la formarea unui alt drog – cocaetilena - cu efecte similare cocainei, diferenţa constând în efectul euforic mai pronunţat în cazul cocaetilenei.
Băutura inedită concepută de Angelo Mariani s-a dovedit foarte populară în Europa. Printre pasionaţii vinului Mariani s-au numărat Jules Verne, Alexandre Dumas şi Arthur Conan Doyle, băutura fiind lăudată inclusiv de liderii religioşi de la acea vreme.
Observând succesul incredibil avut de băutura lui Mariani, un farmacist american, John Stith Pemberton a decis să conceapă propria sa versiune de vin, amestecând arome de fructe, extracte din nuci de kola (cafeină) şi frunze de coca (cocaină). Rezultatul a purtat iniţial numele de „Pemberton's French Wine Coca”, licoarea fiind comercializată drept panaceu, medicament despre care se credea în trecut că vindecă orice boală. Printre altele, Pemberton susţinea că băutura sa „învigorează organele sexuale”.
La scurt timp după lansare, Pemberton s-a confruntat cu o mare problemă: băutura sa a devenit ilegală în regiunea din statul american Georgia unde acesta locuia. Motivul nu era cocaina, ci alcoolul. Inventatorul american nu s-a dat bătut, însă, şi a înlocuit vinul din băutură cu un sirop de zahăr şi apă gazoasă. Noul produs a fost lansat pe piaţă în 1886 sub numele de „Coca-Cola”, respectând în totalitate legile care interziceau folosirea alcoolului.
Cantitatea de cocaină pe care băutura o conţinea iniţial era destul de însemnată, însă până în 1903, aceasta a fost redusă şi ulterior eliminată, adăugând mai mult zahăr şi cofeină. Unul dintre motive a fost că aroma dorită poate fi extrasă din frunzele de coca şi fără să conţină drogul respectiv.
Cocaina avea să devină ilegală în SUA abia în 1914, la 11 ani după schimbarea efectuată de reprezentanţii companiei Coca-Cola. Principalul motiv consta în efectele sociale ale acestui drog, nu faptul că aceasta afecta sănătatea utilizatorului. Astăzi, Coca-Cola continuă să conţină coca, însă ecgnonina, alcaloidul cheie, este eliminată din fruza de cocă. Acest proces de extracţie a fost perfecţionat abia în 1929, astfel că până atunci elementele psihoactive ale frunzei de coca continuau să se găsească în cantităţi mici în Coca-Cola.
Drept urmare, compania americană are o înţelegere cu Agenţia Anti-Drog, care îi permite să importe fruze uscate de coca din Peru şi Bolivia în cantităţi uriaşe. Acestea sunt transformate în sirop şi ulterior în suc.
Autorul Dominic Streatfield relatează în cartea sa „Cocaine: An Unauthorized Biography” că procesul de extracţie este realizat astăzi într-o fabrică din New Jersey deţinută de compania Stepan. În 2003, Stepan a importat 175.000 de kilograme de coca pentru Coca-Cola, o cantitate suficient de mare pentru a produce cocaină în valoare de 200 de milioane de dolari. Din acest motiv, fabrica în care este produs extractul din frunze de coca (cunoscut sub denumirea de "Merchandise No. 5") este foarte bine păzită.
Reţeta Coca-Cola mai conţine un ingredient misterios, cunoscut sub numele de „aroma 7X”. Zvonurile spun că doar doi oameni ştiu proporţia în care trebuie utilizat acest ingredient, iar respectivii nu călătoresc niciodată cu acelaşi avion, în cazul nefericit în care aparatul s-ar prăbuşi. Se pare că secretul este dezvăluit printr-un ritual, iar formula este păstrată într-un seif.
