O mulţime de copii, neînţelegând neînduplecabila noţiune a timpului, consideră că petrecerile aniversare provoacă îmbătrânire.
Potrivit preşcolarilor, există un truc simplu pe care îl putem folosi în scopul evitării îmbătrânirii. Concepţia lor nu se bazează pe Fântâna tinereţii, nici pe o descoperire ştiinţifică ce implică telomere, ci pur şi simplu pe evitarea petrecerilor de zi de naştere. Simplu.
Un nou studiu efectuat de către o echipă de psihologi din domeniul dezvoltării, a constatat că o proporţie surprinzător de mare a copiilor mici, crede cu desăvârşire că petrecerile zilelor de naştere provoacă îmbătrânire. Cercetarea poate se regăseşte în jurnalul Imagination, Cognition and Personality.
Potrivit cercetătorilor, „Copiii interpretează celebrarea zilei de naştere ca având un rol cauzal în procesul de îmbătrânire.”
Aceştia au chestionat 99 de copii din SUA cu vârste cuprinse între 3 şi 5 ani, în legătură cu numeroase aspecte legate de vârstă, zile de naştere şi percepţia lor despre îmbătrânire. În marea parte a studiului, cercetătorii au expus numeroase scenarii în care un copil era pe cale să îşi serbeze a treia zi de naştere. În primul scenariu, copilul nu a avut parte de o petrecere aniversară. În cea de-a treia ipoteză, copilul avea parte de două petreceri; iar în cazul celei de-a treia poveste (bariera de control), copilul împlinea pur şi simplu trei ani. Apoi au fost întrebaţi ce vârstă urma să aibă copilul conform acestor diferite scenarii.
Majoritatea copiilor, în proporţie de 72%, au declarat în mod corect că sărbătoritul va împlini vârsta de trei ani, referindu-se la cel de-al treilea scenariu, cel de control. Cu toate acestea, în cazul ipotezei fără petrecere, 28% dintre copii au considerat că sărbătoritul nu va împlini trei ani şi va stagna la vârsta de două ani. În proporţie de 9%, copiii au crezut că lipsa petrecerii însemna că sărbătoritul va împlini vârsta de patru ani.
Rezultatele oferă o perspectivă fascinantă asupra modului în care oamenii îşi dezvoltă simţul vieţii, simţul temporal şi cel al vârstei. Cercetătorii spun că nu este clar de ce gândesc copiii în acest fel, deşi aceştia au certitudinea că ar avea o legătură cu „tendinţa ubicuă umană”, conform căreia se confundă cauzalitatea cu coexistenţa.
Studiul menţionează: „În absenţa indicaţiilor fizice, biologice sau verbale clare cu privire la ceea ce cauzează schimbarea de vârstă, copiii par să se raporteze la un eveniment care este direct corelat cu referinţele culturale la procesul de îmbătrânire - petrecerea aniversară.”
