Tastatura modernă nu este aranjată în ordine alfabetică, deoarece milioane de utilizatori au învăţat deja aspectul tastaturii QWERTY, care este numită după primele şase litere din rândul de sus al tastelor.
Motivul din spatele dezvoltării schemei QWERTY, ca fiind diferit de schema alfabetică, este dezbătut în mod constant, însă doar două teorii principale reprezintă explicaţii acceptate.
Cea mai renumită explicaţie susţine că poziţionarea tastelor în acest fel „haotic” a fost un proiect destinat încetinirii dactilografilor, deoarece design-ul precar al maşinii mecanice de scris timpurie rezulta mai tot timpul în taste rupte şi componente blocate.
O teorie recent apărută susţine că schema QWERTY a fost concepută pentru a facilita interceptarea codului Morse, având în vedere ineficienţa structurii alfabetice în transcrierile recepţionate pe cale telegrafică. În 2011 cei doi cercetători, Koichi Yosuoka şi Motoko Yasuoka, au ajuns la această concluzie analizând evoluţia tastaturii de la codul Morse încoace. Aceştia au afirmat că primii dactilografi erau obişnuiţi cu operatorii telegrfici care considerau aranjamentul alfabetic derutant şi greu de transcris.
Primul model al unei maşini de scris a fost patentat în 1868, de către Christopher Latham Sholes, iar aranjamentul tastelor precum clapele de pian era alfabetic. Literele erau deseori sărite deoarece cele mai utilizate litere erau aşezate prea aproape una de cealaltă. În unele teorii populare este sugerat faptul că Sholes a creat tastatura QWERTY pentru a împrăştia literele utilizate frecvent şi pentru a evita problemele mecanice.
Sholes şi partenerii săi au vândut design-ul maşinii de scris şi al tastaturii acesteia către Remington & Sons, care a fabricat prima maşină de scris comercială. În 1893, Remington şi ceilalţi patru mari producători de maşini de scris, Caligraph, Yost, Densmore şi Smith-Premier, au fuzionat pentru a crea societatea Union Typewriter Company şi au convenit să adopte aspectul QWERTY ca fiind standard.
