Probabil aţi observat deja că uneori, când bem vin roşu, gura noastră devine foarte uscată.
Cine bea uneori vin roşu, preferă nuci sau banane drept gustare, probabil că a experimentat deja senzaţia de gură uscată, ca şi cum i s-ar întinde pielea şi ar deveni netedă. Acest lucru se datorează faimoaselor taninuri. Ele se blochează pe proteinele alunecoase din saliva de pe limba şi obrajii noştri, cauzând lipirea acestora şi prin urmare, senzaţia de piele tăbăcită.
Sursa acestor molecule chimice o reprezintă „tanosomul”, un organit celular descoperit în toate plantele, cu excepţia muşchilor şi a algelor. Această descoperire infirmă un model admis de comunitatea oamenilor de ştiinţă începând cu mijlocul anilor 1980.
Taninurile „oferă o senzaţie înţepătoare în gură, senzaţia unei limbi de pisică care îşi linge mâna... simţurile le asociază cu fructele insuficient coapte”, preciza cercetătoarea Geneviève Conéjéro, participantă la un studiu din 2013, publicat în Annals of Botany.
Taninul, o substanţă vegetală astringentă, este folosit în medicină, la fabricarea coloranţilor, a cernelurilor şi în tăbăcărie, precipitând proteinele din soluţiile lor apoase. Taninurile se mai numesc şi materii tanante sau tananţi vegetali pentru că sunt foarte răspândiţi în regnul vegetal. Se găsesc în scoarţa arborilor, în frunze, în boabe, în rădăcini etc.
Termenii folosiţi pentru a defini taninurile sunt: astringent, ferm sau moale. Taninul e mai mult o senzaţie, decât un gust sau miros. Senzaţia de astringenţă e cauzată de „taninarea” proteinelor din salivă şi din cavitatea bucală. Gresarea e redusă şi ţesuturile de suprafaţă se contractă. Senzaţia e înrudită cu cea care provine de la un ceai foarte concentrat şi ne lasă în gură o senzaţie de uscat, uneori chiar de amar, în funcţie de modul în care e lovit spatele limbii, acolo unde se simte amăreala.
În concluzie, acidul tanic pare să joace un rol în scăderea salivei din gură. Iată şi un clip video care explică senzaţia de piele tăbăcită, obţinută în urma consumului de vin roşu.
