Strănutul este însoţit de închiderea automată a ochilor.
Uneori, puţin polen sau praf este suficient cât să ne facă să închidem ochii, să ne încreţim nasul şi să strănutăm cu o viteză de 120-160 de kilometri pe oră. Şi totuşi, de ce închidem ochii atunci când strănutăm? Fie că vrem, fie că nu, atunci când strănutăm „orbim” pentru câteva momente. Strănutul este însoţit de închiderea automată a ochilor. Chiar dacă încercăm în mod conştient să îi menţinem deschişi, nu reuşim, deoarece strănutul şi închiderea concomitentă a ochilor sunt un reflex al organismului.
Există o legendă urbană care spune că dacă nu închizi ochii când strănuţi rişti să îi pierzi, pentru că aceştia pot ieşi din orbite. Dr. Rachel Vreeman a notat în cartea sa „Don’t Swallow Your Gum! Myths, Half-Truths, and Outright Lies About Your Body and Health” că a găsit un articol din New York Times, din 1882, în care se scria despre o femeie ai căror ochi au ieşit din orbite din cauza unui strănut. Totuşi, Vreeman admite că literatura modernă de specialitate nu pomeneşte nimic de acest subiect. Singurele cazuri în care acest fenomen poate apărea este în cazul vărsăturilor violente şi doar la indivizii care suferă de probleme ale muşchilor oculari.
Atunci când o particulă de praf pătrunde în nas, stimulează celulele receptoare. Acestea activează la rândul lor sistemul nervos vegetativ din măduva spinării, receptoare de reflexe: un semnal transmite impulsul de mişcare în diafragmă, muşchii acesteia se contractă şi împing aerul în afară sub forma unui strănut. Iar pentru că închiderea ochilor reprezintă tot un reflex, nu îl putem evita. Reflexul strănutului mai poate fi provocat şi de inflamaţia mucoasei nazale sau de fixarea privirii în lumină puternică.
Nici în prezent nu se cunoaşte rolul acestui reflex. Există păreri potrivit cărora prin închiderea ochilor, aceştia sunt protejaţi împotriva suprapresiunii formate în timpul strănutului. Pe de altă parte, prin închiderea pleoapelor se evită ajungerea bacteriilor şi a viruşilor secretaţi din nas în ochi.
Oamenii de ştiinţă din zilele noastre susţin că ochii sunt ţinuţi la locul lor de 6 muşchi extraoculari, lucru care face ca ieşirea lor in orbite să fie imposibilă în timpul strănutului. Mai mult, chir dacă simţim că ni se acumulează presiune la nivelul feţei înainte de a strănuta, specialiştii spun că ea nu se acumulează la nivelul ochilor. „Cavitatea nazală, prin care trece aerul, este separată de ochi prin oase şi membrane”, explică dr. Robert Naclerio de la Universitatea de Medicină din Chicago.
Şi atunci, de ce strănutul ne face să închidem ochii?
„Pentru că este un reflex involuntar. Când creierele noastre trimit acest mesaj muscular, o parte din mesaj este aproape de ochi. Este similar cu un reflex miotatic”,
a declarat optometristul Bert Moritz. Reflexul miotatic îl ştim cu toţii. El este acela care se manifestă atunci când în timpul unui control medical, specialistul ne loveşte în genunchi cu un ciocănel, iar piciorul nostru zvâcneşte. Aici este vorba despre un răspuns necontrolat al corpului.
Cu toate acestea, s-a demonstrat că putem ţine ochii deschişi în timpul strănutului, dar numai dacă ne ajutăm de mâini pentru a împiedica pleoapele să se închidă.
