Sună cunoscut nu? „Alina, lucrezi luni?”, „Nu, e sărbătoare cu roşu în calendar, avem liber.”
Deşi se spune că practicarea însemnului cu roşu a unor date importante, nu a început decât în Evul Mediu, de fapt, în Roma antică, deseori se utiliza cerneala roşie pentru a se identifica date semnificative în calendare, şi, ocazional, aceasta se folosea şi pentru a marca texte importande din documente, motivul fiind acelaş, atât în cazul ambelor situaţii, cât şi în zilele noastre - pentru a evidenţia textul sau, în cazul calendarelor, pentru a marca o zi care stă la baza, în ambele cazuri, este acelaşi ca şi astăzi, pentru a face ca textul să iasă în evidenţă, în cazul în care calendarul marchează o zi notabilă.
De-a lungul anilor această practică a continuat, în special, în rândul scribilor medievali care se foloseau de cerneala roşie în aceeaşi manieră, atât în cazul majusculelor iniţiale, cât şi pentru anumite cuvinte importante (numite rubrici) în manuscrisele lor iluminate.
Odată ce scrisul a devenit mai răspândit şi alţii au adoptat rapid utilizarea de cerneală roşie în inscrisurile lor, după cum a menţionat şi John Trevisa în Policronică (1387): „noi scriem literele majuscule cu culoarea roşie”.
De asemenea, zilele deosebit de importante, cum ar fi Sărbătorile Sfinţilor sau una dintre zilele sfinte, erau identificate în calendarele bisericesti medievale, cu culoarea roşu.
În 1549, prima carte comună de rugăciuni includea un calendar cu zilele sfinte marcate în roşu, stimulând astfel utilizarea expresiei; cu toate acestea, prima referire tipărită la zilele cu roşu este văzută abia în anul 1663, când Edmund Gayton scris în jurnalul Religia unui medic: „zilele cu roşu fiind Ornamentul Anului.” (spre exemplu, lampioanele roşu aprins reprezintă ornamentul specific Anului Nou Chinezesc)
Folosirea termenului referitor la o zi seculară este prima dată văzută în Jurnalele doamnei Knight în care Sarah Kemble Knight (1666-1727) a scris: „Ziua lor Principală, cu literă roşie, este Sfânta Alegere, care se observă anual conform Cartei, pentru a-şi alege Guvernul.”
Fapt bonus:
Deoarece restul calendarului era scris în cerneală neagră, zilele obişnuite erau denumite în mod popular zile cu negru.
Fraza juridică „Lege în negru pe alb”, însemnând principii de bază bine stabilite, care nu mai sunt supuse dezbaterii, a apărut în istorie, pentru prima dată, în jurul anului 1831, la Curtea Supremă a Statelor Unite.
În mod interesant, fraza nu derivează din culoarea cernelii. Mai degrabă, acel „negru” din frază, se referă la o formă de scriere de modă veche, care se numea „blackletter” sau „litera neagră”, care astăzi este cunoscută în general sub denumirea de gotic, – o formă de manuscris original, dificil de citit, utilizat în scrierea documentelor juridice, care în secolul al XVIII-lea, simbolizau atât legea, cât şi autoritatea statului. Acest lucru se datora, în mare parte, faptului că avocaţii preferau să păstreze litera legii pentru ei înşişi. Până în zilele noastre, stilul Gothic este greu de citit.
