Aproximativ o jumătate dintre pacienţii cu depresie nu reacţionează la antidepresivele comune şi o treime din pacienţi sunt rezistenţi la toate tratamentele farmacologice disponibile.
Cercetătorii de la Kings College din Londra au dezvoltat o analiză de sânge care prezice cu exactitate şi în mod sigur dacă pacienţii suferinzi de depresie vor reacţiona la antidepresive comune, ceea ce ar putea însemna o nouă eră în tratamentele personalizate pentru persoanele cu depresie.
Îndrumaţi de această analiză, pacienţii cu vasculită peste un anumit prag, ar putea fi direcţionate către un acces mai rapid la strategii antidepresive mai puternice, cum ar fi o combinaţie de antidepresive, înainte ca starea pacienţilor să se agraveze.
Aproximativ o jumătate dintre pacienţii cu depresie nu reacţionează la antidepresivele comune şi o treime din pacienţi sunt rezistenţi la toate tratamentele farmacologice disponibile. Până acum a fost imposibil de stabilit dacă pacienţii individuali vor răspunde la antidepresivele comune sau dacă vor necesita un plan mai elevat în tratamentul antidepresiv, care poate include şi o combinaţie a cel puţin două medicamente.
Ca urmare, pacienţii sunt trataţi prin metoda aproximaţiilor succesive, unde un antidepresiv este încercat după un altul, foarte des, pentru cel puţin 12 săptămâni pentru fiecare tip de antidepresiv. Această metodă poate avea ca rezultat perioade lungi de tratament antidepresiv ineficient pentru persoanele care oricum nu pot prezenta o ameliorare a simptomelor.
Studiul, publicat de către The International Journal of Neuropsychopharmacology, axat pe doi biomarkeri ce măsoară vasculita, având în vedere faptul că studiile anterioare au arătat deja că nivelurile crescute ale inflamaţiilor sunt asociate cu un răspuns slab la antidepresive.
Cercetătorii au măsurat cantitatea celor doi biomarkeri - Factorul inhibitor al migrării macrofagelor (MIF) şi interleukina (IL) la două grupuri de pacienţi cu depresie înainte şi după ce au luat antidepresivele obişnuite prescrise. Conform studiului, pacienţii cu cei doi markeri deasupra pragurilor nu răspund la tratamentul convenţional cu antidepresive, în timp ce pacienţii cu niveluri mai scăzute ale acestor markeri din sânge răspundeau pozitiv la tratament.
Cele două biomarkere analizate în timpul studiului sunt considerate a fi importante prin modul în care prezic modul în care persoanele cu depresie vor răspunde la antidepresive, deoarece aceste pesoane prezintă mai multe mecanisme cerebrale relevante pentru depresie.
Dintre mecanisme amintim producerea a noi celule al creierului şi creearea de noi legături dintre acestea, precum şi moartea celulelor cerebrale printr-un proces numit „stres oxidativ”. Stresul oxidativ este cauzat de un dezechilibru între producţia de oxigen reactiv şi capacitatea sistemului biologic de a detoxifia cu rapiditate reactivii intermediari sau de a repara cu uşurinţă prejudiciile rezultate. Perturbările care ar putea să apară de la această stare normală pot provoca reacţii toxice concretizate în producţia de peroxizi şi radicali liberi, care vor afecta toate componentele celulare, inclusiv lipidele, proteinele şi ADN-ul. Stresul oxidativ este cauzat de compuşii reactivi de oxigen, care includ şi radicalii liberi. Dacă o celulă este expusă la mai mulţi compuşi reactivi de oxigen, se poate degrada instantaneu, care, la rândul său, poate duce la dezvoltarea de simptome depresive, prin reducerea mecanismelor de protecţie ale creierului.
Profesorul Carmin Pariante de la Institutul de Psihiatrie, Psihologie şi Neuroştiinţp (IoPPN) de la Kings College din Londra şi autor principal al studiului, a declarat: „Identificarea biomarkerilor care pot anticipa răspunsul la tratament este crucială în reducerea poverii depresiei sociale şi economice, precum şi în îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor.
Acest studiu asigură o abordare adecvată, clinic vorbind, pentru personalizarea tratamentelor antidepresive - pacienţii cu vasculită peste un anumit prag a putea fi direcţionaţi către accesarea unui tratament mai agresiv, incluzând ipoteza de adăugare a unor antidepresive sau medicamente anti-inflamatorii.”
Dr. Annamaria Cattaneo, care a coordonat cercetarea la Institute of Psychiatry, Psychology & Neuroscience din cadrul King's College din Londra, a declarat: „Aceasta este pentru prima dată când s-a folosit un test de sânge pentru a anticipa cu precizie, în două grupuri independente cu pacienţi depresivi, răspunsul la o serie de antidepresive prescrise în mod obişnuit.
De asemenea, aceste rezultate confirmă şi extind probele cadru că nivelurile ridicate de inflamaţii induc o formă mai severă de depresie, care este mai puţin probabil să răspundă la un tratament antidepresiv comun.”
Dr. Cattaneo a adaugat: „Acest studiu ne aduce cu un pas mai aproape de a oferi tratamente antidepresive personalizate, de la primele semne de depresie. Este foarte important ca acum să se efectueze şi un studiu clinic ce va compara practica clinică curentă în prescrierea medicaţiei antidepresive, bazată pe metoda aproximaţiilor succesive, cu noua noastră abordare „psihiatria personalizată”, unde planul tratamentului antidepresiv este stabilit de testele de sânge.”
