United States Marine Corps (USMC) a recunoscut de curând că a identificat în mod greşit pe unul dintre cei şase bărbaţi, din renumita fotografie a înălţării drapelului pe Iwo Jima, în cel de-al doilea Război Mondial în 1945.
Joe Rosenthal a fost cel care a realizat fotografia istorică „Înălţarea drapelului pe Iwo Jima” la 23 februarie 1945. Ea prezintă cinci puşcaşi marini şi un membru (corpsman) al personalului medical al Marinei înălţând drapelul Statelor Unite pe vârful Muntelui Suribachi. Fotografia a fost extrem de populară, fiind retipărită în mii de publicaţii. Ulterior, a devenit singura fotografie care a câştigat Premiul Pulitzer pentru Fotografie în acelaşi an în care a fost publicată, şi a ajuns în cele din urmă să fie văzută ca una dintre cele mai semnificative imagini ale războiului şi una dintre cele mai frecvent reproduse fotografii ale tuturor timpurilor.
Dintre cei şase oameni înfăţişaţi în fotografie, trei (Franklin Sousley, Harlon Block şi Michael Strank) nu au supravieţuit bătăliei; cei trei supravieţuitori (John Bradley, Rene Gagnon şi Ira Hayes) au devenit celebri după publicarea fotografiei. Imaginea a fost apoi utilizată de Felix de Weldon pentru a sculpta USMC War Memorial, monument aflat lângă Cimitirul Naţional Arlington de lângă Washington, D.C.
În urma unei anchete, Marine Corps a reuşit să identifice un bărbat care nu pare să fi avut nici o legătură cu faimoasa fotografie: Soldatul de categoria întâia Harold Schultz, care a murit în 1995 şi a trăit fără a vorbi public despre rolul său.
„De ce nu spune nimic nimănui?”, se întreabă istoricul Charles Neimeyer, Marine Corps, care a participat la certetările identităţilor celor care au ridicat steagul. „Este un mister. Personal cred că a dus secretul în mormânt.”
Investigaţiile Marine Corps concluzionează cu certitudine că Schultz a fost unul dintre puşcaşii marini ce ridică steagul în fotografie. De asemenea, în urma anchetei s-a stabilit că John Bradley, corpsman al Marinei, nu apare în fotografia lui Joe Rosenthal, făcută pe Muntele Suribachi din Japonia. Fotografia din 23 februarie, care a fost reprodusă timp de mai mult de şapte decenii, descrie de fapt a doua acţiune de ridicare a steagului american în aceeaşi zi.
Cei trei supravieţuitori identificaţi în fotografie, John Bradley, Ira Hayes si Rene Gagnon, au călătorit într-un turneu de vânzare a „bonurilor de război” (War Bonds), prin Statele Unite unde au fost recunoscuţi drept eroi. Fiul lui Bradley, James Bradley şi co-autorul Ron Powers au scris un best-seller despre înălţătorii steagului, Steagurile părinţilor noştri (Flags of Our Fathers), care mai târziu a fost transpus într-un film de lung metraj, în regia lui Clint Eastwood, 2006. John Bradley a apărut în fotografia primei înălţări a steagului din acea zi şi este posibil să fi confundat cele două ilustraţii, a spus Neimeyer.
Schultz, care s-a înrolat în Marină la vârsta de 17 ani, a fost grav rănit în lupta de pe insula japonez[ şi a continuat o carieră de 30 de ani la Serviciul Poştal U.S. din Los Angeles, după recuperarea sănătăţii sale. El a fost logodit cu o femeie, după război, însă aceasta moare din cauza unei tumori cerebrale, declară fiica sa vitregă Dezreen MacDowell. Schultz s-a căsătorit cu mama lui Macdowell la vârsta de 63.
Analiştii cred cu putere că Schultz, care a primit o Inimă purpurie, era în cunoştinţă de cauză asupra imaginii sale iconice, însă a decis să nu discute despre această temă. Purple Heart este o decoraţie militară SUA acordată în numele Preşedintelui SUA pentru cei care au fost răniţi sau ucişi în serviciu militar. Decoraţia se acordă din 5 aprilie 1917. Cu predecesorul său, Badge of Military Merit, Purple Heart este cea mai veche decoraţie acordată în prezent militarilor SUA, singura decoraţie mai veche fiind învechitul Fidelity Medallion.
„Chiar îmi vine greu să cred că situaţia nu îi era cunoscută”, a comentat Matthew Morgan, un ofiţer de marină pensionat care a lucrat la un documentar al Smithsonian Channel, despre ancheta protagoniştilor din fotografii. Unul dintre participanţi la înălţarea steagului, Ira Hayes, iniţial a cerut să rămână anonim, însă puşcaşii marini aflaţi sub comanda Preşedintelui Franklin Roosevelt, ulterior deveniţi eroi, erau obligaţi să se identifice şi să accepte deplasarea în turneul de împărţire a bonurilor de război.
Neimeyer a mai adăugat că Marine Corps nu a lansat imediat o anchetă de investigare a cazului, având în vedere solicitările constante de revendicare a identităţilor din fotografiile de război celebre. Odată ce a realizat cât de convingătoare sunt dovezile acestui caz, Marine Corps a acceptat să axamineze situaţia, la începutul acestui an.
Nu a fost pentru prima dată când puşcaşii marini s-au autocorectat. O investigaţie a Marine Corps din 1947, a stabilit că Henry Hansen a fost identificat în mod eronat ca şi participant la înălţarea stagului, în locul lui Harlon Block. Ambii bărbaţi au fost ucişi în acţiune pe insulă, precum şi alţi doi bărbaţi identificaţi în fotografie, Franklin Sousley şi Michael Strank.
Nu este deloc surprinzătoare confuzia cu privire la identităţile marinilor. Rosenthal nu a gândit foarte mult cadrul, iar bărbaţii participanţi la acţiune aveau cu atât mai puţină cunoştinţă de cauză, asupra fotografierii.
După moartea lui Schultz, Macdowell a găsit doar câteva obiecte pe care tatăl său vitreg le păstrase de pe vremea Marine Corps. În cutia metalică a documentelor militare se afla şi o fotografie de grup, efectuată de către Rosenthal, pe Iwo Jima, cam în aceeaşi perioadă cu faimoasa fotografie.
Dar nu există nici un răspuns cu privire la misterul în care s-a învăluit Schultz şi motivul pentru care a ţinul totul în tăcere. „Probabil că nu ar fi prea încântat acum, dacă ar afla că i-am dezvăluit micul secret”, a mai adăugat Niemeyer.
