Contrar urletelor puternice, de groază pe care le (vedem) auzim în filme, dinozaurii, chiar şi cei mai puternici, par să fi nu fi scos deloc sunete de temut.
Aşa cum ştim deja că dinozaurii aveau atât pene, cât şi ritualuri de împerechere similare păsărilor contemporane, este posibil ca sunetele produse de aceştia să fi semănat mai mult celor de pasăre, decât celor despre care am auzit noi. Într-un articol publicat în Evolution, cercetătorii susţin posibilitatea că sunetele produse de unele păsări (ţipete de bufniţă, gângureli de porumbel, bâzâituri sau zumzăituri) ar putea avea la bază sunetele strămoşilor: dinozaurii.
„Pentru a ne face o idee asupra sunetelor pe care le produceau dinozaurii nonaviari, trebuie prima dată să înţelegem modul prin care vocalizează păsările vii”, a spus Julia Clarke, co-autoare a publicaţiei. „Astfel lumea Jurassic va părea uşor diferită. Nu numai că aveau pene, dar este posibil ca dinozaurii să fi avut şi gâtul bombat, creând sunete scurte şi uşor bâzâite.”
Sunetele produse cu gura închisă sunt acelea pe care unele păsări le pot reda ţinând ciocul închis, în locul celor produse din gât. Într-un comunicat de presă, autorii subliniază faptul că sunetul este mult mai jos, faţă de vocalizările realizate cu gura deschisă, precum cântecele de pasăre. În schimb, spun ei, ar putea avea mai multe în comun cu struţul.
„Studiind distribuţia vocalizării cu gura închisă la păsările contemporane, ne putem da seama de vocalizarea dinozaurilor”, a mai adăugat Chad Eliason, un co-autor al studiului. „Rezultatele noastre arată că vocalizarea cu gura închisă a evoluat de cel puţin 16 ori la archosaur, un grup care include păsări, dinozauri şi crocodili. În mod interesant, doar animalele cu o dimensiune a corpului relativ mare (aproximativ de mărimea unui porumbel sau mai mare) adoptă un comportament de vocalizare cu gura închisă.”
Aceasta este doar o ipoteză din vasta lume a sunetelor de dinozauri. Singurul aspect asupra căruia toată lumea poate cădea de acord este că, fără ajutorul unei maşini a timpului, nimeni niciodată nu va putea şti cu precizie ce fel de sunete emanau dinozaurii: asemănătoare celor de pasăre, şarpe sau crocodil. Putem face presupuneri, însă realitatea este că majoritatea sunetelor sunt produse prin intermediul părţilor moi ale corpului animalelor, precum limba, gâtul, plămânii.
În trecut, cercetătorii au studiat dimensiunea plămânilor şi forma gâtului pentru a determina volumul sunetelor -indiferent de tipul acestora - pe care le-ar fi putut produce dinozaurii. Chiar dacă ei nu pot defini cu exactitate tipul de sunete produs de către dinozauri, este posibil ca un dinozaur mare, cu plămâni mari, să poată produce un zgomot mai puternic decât un dinozaur de talie mai mică, cu plămâni mai mici.
S-ar putea să nu aflăm niciodată cum „sunau” dinozaurii, însă ascultând sunetele produse de păsările şi reptilele de talie mare, ne vom putea apropia de adevăr.
