Azi am învăţat despre „efectul nocebo”, care este mai mult sau mai puţin geamănul dăunător al efectului placebo.
Efectul nocebo apare atunci când pacientului i se administrează sau i se spune ceva care nu schimbă în vreun fel starea de sănătate a acestuia, însă ajunge să provoace unele efecte secundare negative, datorită a ceea ce pacientul crede despre medicamentul pe care îl ia ori ceea ce i se face. Similar efectului „placebo”, unde pacienţilor li se administrează un agent similar care ajunge să le afecteze în mod pozitiv starea de sănătate.
Denumirea de „nocebo” reprezintă alegerea lui Walter Kennedy, în anul 1961, pentru a descrie aceste rezultate cauzate de sugestia negativă, deoarece în limba latină înseamnă „Voi dăuna”, în timp ce „Placebo” are semnificaţia latină de „Voi satisface”. Astfel, dacă se administrează medicamente false care nu ar trebui să producă nici un efect şi totuşi produce efecte pozitive, atunci rezultă efectul placebo; dar dacă sunt raportate efecte secundare negative, atunci avem de-a face cu un efect nocebo; ambele fiind cauzate doar de aşteptările pacientului, nu şi de vreun alt factor extern.
O echipă de cercetători germani şi britani a efectuat un studiu aprofundat asupra nocebo în 2011. Celor 22 de voluntari le-a fost ataşat de picior câte un dispozitiv care emitea căldură şi li s-a solicitat să evalueze durerea simţită pe o scară de la 1 la 100. Cercetătorii au crescut nivelul căldurii emise de aparat până când durerea atingea pragul de 70.
Pentru a contracara durerea, toţi voluntarii erau trataţi prin perfuzie cu remifentanil, un analgezic puternic, similar morfinei. Acest medicament funcţionează rapid şi este metabolizat cu viteză, permiţând cercetătorilor să oprească administrarea şi să înlocuiască tratamentul cu un fluid fără efecte analgezice.
În acelaşi timp, creierul fiecărui voluntar era scanat pe măsură ce acesta evalua nivelul de durere şi efectul analgezic al medicamentului. Atunci când cercetătorii induceau senzaţia de ardere şi administrau medicamentul fără să le spună voluntarilor, aceştia înregistrau o atenuare a durerii, ceea ce sugerează că acesta funcţiona indiferent de aşteptările lor.
Efectul placebo era înregistrat atunci când li se comunica voluntarilor că urmează să le fie injectat analgezicul, în ciuda faptului că acesta curgea deja în venele lor. Toţi pacienţii înregistrau o atenuare şi mai mare a durerii, ceea ce a arătat că aşteptările voluntarilor dublau efectul benefic al medicamentului.
Apoi, cercetătorii au minţit din nou, spunându-le pacienţilor că opriseră administrarea medicamentului, deşi acest lucru nu era adevărat, avertizându-i şi că era foarte probabil ca nivelul de durere să crească. Imediat, durerea percepută de voluntari s-a apropiat de nivelul înregistrat înainte de administrarea analgezicului, aşteptările acestora anulând efectul benefic al unui medicament extrem de puternic. Scanând creierul pacienţilor, doctorii au putut observa modificări în reţelele neuronale ale acestora, arătând că voluntarii simţeau cu adevărat variaţiile nivelului de durere.
Scanarea a arătat că efectul placebo şi cel nocebo nu activează aceleaşi zone ale creierului. Atunci când pacienţii se aşteptau ca durerea să crească în intensitate, cercetătorii observau modificări în zona creierului care controlează dispoziţia şi anxietatea. În schimb, atunci când voluntarii se aşteptau la atenuarea durerii, în creierul lor se activau regiunile identificate în cercetările asupra efectelor pilulelor placebo.
Cercetătorii avertizează că efectul nocebo poate declanşa un cerc vicios: atunci când credem că ceva ne face rău, devenim anxioşi, ceea ce poate exacerba simptomele existente şi poate duce la apariţia altora, căci anxietatea provoacă hipertensiune şi reduce eficienta sistemului imunitar.
Acest efect nociv identificat de cercetători poate avea consecinţe de gravitate maximă, provocând chiar decesul.
Primul caz recunoscut de medicină în care efectul nocebo a dus la decesul unui pacient a avut loc în 1973. Doctorul Clifton Meador a diagnosticat un pacient cu cancer de ficat în stare terminală şi l-a informat pe acesta că mai are doar câteva luni de trăit. Prognoza doctorului s-a adeverit câteva luni mai târziu, când bărbatul tratat a decedat. În timpul autopsiei, însă, medicul s-a confruntat cu o surpriză: tumoarea era una mică, iar cancerul nu intrase în metastază. „Pacientul nu a murit de cancer, ci din cauza faptului că el credea că moare de cancer. Atunci când toată lumea te tratează ca şi cum vei muri, tu accepţi asta cu toată fiinţa ta”, a explicat ulterior Meador.
Ulterior, efectul a fost identificat în nenumărate rânduri.
Acelaşi efect nocebo explică numeroasele cazuri petrecute în ţări din întreaga lume în care victimele unui blestem sau ale unui ritual religios s-au îmbolnăvit sau chiar au decedat. Credinţa chiar ne omoară, însă, adoptarea unei perspective optimiste ne face mai sănătoşi şi ne face viaţa mai bună.
