Deşi există în muzee, practic este unicul motiv pentru care a fost fabricată: spre a oferi senzaţie.
Deşi este una dintre cele mai faimoase metode de tortură (şi numele unei mari formaţii de heavy metal), Fecioara de Fier (engl. – „Iron Maiden”) nu a existat în era medievală şi nici nu există documente care să ateste că ar fi fost folosite pe cineva vreodată. Deşi există în muzee, practic este unicul motiv pentru care au fost fabricate: spre a oferi senzaţie. Expoziţiile de lucruri înfiorătoare aparţinând Evului Mediu erau foarte populare în secolul al XIX-lea şi se pare că atunci au aparut pentru prima dată şi Fecioarele de fier.
Iron Maiden este amintită pentru prima dată în istorie între anii 1791 şi 1795, când se face legătura între instrumentul de tortură cu numele filozofului german, profesorul Johann Philipp Siebenkees (1759–1796). Siebenkees a studiat teologia, filozofia şi filologie la Universitatea din Altdorf. În 1791 a devenit cadru didactic universitar asociat de filozofie acolo, şi profesor de limbi în 1795. Se sugerează cum că el ar fi responsabil pentru inventarea Fecioarei de Fier, deoarece, într-o lucrare a sa din 1793, aminteşte pentru prima dată acest instrument, şi cum un falsificator de bani a fost chinuit, apoi executat într-un astfel de dispozitiv. Despre acest incident nu mai apar nici un fel de înscrisuri şi nu este amintit în nici o sursă istorică. Lucrarea lui Siebenkees are mai mult o notă de poveste moralizatoare şi nu trebuie interpretată drept istorie.
Vremurile medievale au fost cu adevărat oribile, o mulţime de oameni fiind torturaţi în diferite moduri. Doar că majoritatea instrumentelor expuse sau create, cel mai probabil, nu au fost niciodată folosite.
Una dintre explicaţiile pentru care credem aceste mituri este faptul că vrem să vedem istoria ca un marş continuu spre progres. Cu cât mergem mai mult în trecut, cu atât vrem să credem că acei oameni erau mai cruzi, mai brutali, mai neiertători. Evul Mediu, având mai puţine documente scrise ca oricare altă perioadă din istoria Vestică, este o ţintă uşoară. Nu e destul că tortura chiar a existat; vrem să credem că strămoşii noştri au fost nişte monştri cu adevărat sadici care îşi petreceau tot timpul inventând noi metode de a mutila oameni, în loc să fie ocupaţi încercând să inventeze penicilina sau ceva de ajutor.
