Se încearcă explicaţia acestui fenomen prin ipoteza că el este determinat de anumiţi curenţi sau interacţiunea cu un alt corp.
Polul Nord al planetei Saturn este renumit pentru găzduirea unei imense furtuni hexagonale. Și dacă acest lucru nu pare destul de ciudat, iată că oamenii de ştiinţă au observat că furtuna îşi schimbă culoarea.
Atunci când a fost fotografiată în 2012, furtuna era de un albastru deschis, dar aproape patru ani mai târziu, se pare că a devenit aurită. NASA crede că schimbarea anotimpurilor este responsabilă pentru variaţiile de culoare. Emisfera nordică a planetei inelate va avea solstiţiul de vară în mai 2017.
Regiunea polară a experimentat lumina solară continuă începând cu anul 2009, şi este posibil să fi ajuns la un punct în care generează mai multe reacţii fotochimice în atmosfera superioară, iar aceşti aerosoli s-ar putea concentra într-o ceaţă. Schimbările din circulaţia atmosferică ar putea juca, de asemenea, un rol în modificările de culoare, deşi ar putea fi în continuare cauzate de efectele sezoniere.
Modificările la nivelul circulaţiei sunt foarte interesante, deoarece atmosfera complexă şi turbulentă a planetei Saturn este cea care creează caracteristica hexagonală. Simulările testate anul trecut sugerează că furtuna reprezintă un vânt rotativ cu jet estic care îşi însuşeşte aceeaşi viteză de rotaţie ca cea a planetei, iar „hexagonalitatea” este formată de către mici perturbaţii din atmosferă.
Furtuna hexagonală a fost observată pentru prima dată de către sondele Voyager, la începutul anilor 1980, sugerând că este o caracteristică de durată pe Saturn. Cele mai recente imagini au fost capturate de către Cassini, o colaborare dintre NASA, ESA şi Agenţia Spaţială Italiană. Nava spaţială orbitează în jurul planetei Saturn din anul 2004 şi va continua să studieze planeta inelată şi sateliţii săi, până la sfârşitul misiunii sale de anul viitor.
Pe 29 noiembrie, Cassini efectua un survol deasupra lunii Titan (cea mai mare lună a lui Saturn), mulţumită căruia sonda va fi proiectată într-o orbită mai apropiată de inele principale, ducând la Marele Final al misiunii, atunci când oamenii de ştiinţă vor conduce sonda direct înspre Saturn.
