Chinezii şi-au făcut un obicei din a copia lucruri de valoare din alte părţi ale lumii. Atât timp cât, din punct de vedere financiar, replicile unor produse celebre sunt adevărate afaceri pentru ei, în China totul pare să fie permis.
Un magazin
După ce au transformat Nike în „Make”, Adidas în „Abibas”, chinezii nu mai copiază doar numele brandurilor, ci magazine întregi: după ce au replicat un Apple Store, a venit rândul unui sediu IKEA să fie copiat aproape în totalitate. 11 Furniture, un magazin de patru etaje şi 10.000 de metri pătraţi din oraşul Kunming, seamănă izbitor cu un IKEA. Este colorat în galben şi albastru, împărţit în celebrele camere-machetă, iar clienţii îşi pot nota produsele dorite cu ajutorul unor creioane de unică folosinţă.
În plus, chinezii au copiat chiar şi bufetul magazinului suedez, doar că nu servesc somon şi chiftele picante, ci produse tradiţionale, precum carne de porc tocată sau ouă. De altfel, nu numai designul magazinului chinezesc seamănă cu acela al IKEA, ci şi numele. În chineză, 11 Furniture se pronunţă „Shi Yi Jia Ju”, iar IKEA - „Yi Jia Jia Ju”.
În China există nouă magazine IKEA originale, iar clienţii observă mici diferenţe între acestea şi falsurile precum 11 Furniture. „La magazinele IKEA din Beijing şi Shanghai, totul pare mai îngrijit şi aranjat. Dar magazinul 11 Furniture este mai aproape, aşa că eu cumpăr de aici”, spune un client.
Un oraş
Peisajul frumos încadrat de lacuri, turla strălucitoare a bisericii şi cabanele colorate fac din staţiunea austiacă Hallstatt, una dintre zonele preferate de vacanţă ale multor pasionaţi de călătorii. Poate tocmai de aceea, oraşul a fost „clonat” de chinezi, renumiţi deja pentru că reuşesc să reproducă fidel produsele de design, de la mărci cunoscute de haine şi de pantofi, până la modele de arhitectură. Aşadar, nu ar trebui să ne mire construirea unui mic „Hallstatt” în oraşul Huizhou, din sudul Chinei.
Chiar dacă, pe de o parte, locuitorii staţiunii Hallstatt au fost revoltaţi de gestul chinezilor, primarul Alexander Scheutz s-a declarat chiar mândru de realizare, datorită unui „schimb cultural” ce avea ca scop promovarea zonei turistice din Austria. Astfel, numărul turiştilor chinezi care au vizitat adevăratul Hallstatt a crescut de la 50 la 1000, pe an.
Căbănuţe elegante înghesuite unele într-altele şi dispuse în trepte, biserici sau hanuri străvechi, toate se reflectă în apa clară a lacului montan. Una dintre cele mai vechi aşezări din Austria, localitatea este atestată din timpuri preistorice. De aici se extrăgea aur alb în Antichitate şi sare în Evul Mediu. Numele Epocii Fierului, adică Epoca Hallstatt, vine tocmai de la o necropolă descoperită aici, care conţinea multe piese de metal tipice perioadei.
Clădiri
Atitudinea Chinei, în ceea ce priveşte drepturilor de proprietate intelectuale, a stârnit de multe ori reacţii printre arhitecţi de renume precum Zaha Hadid, câştigătoare a unui premiu Pritzker în 2004 şi a două premii Stirling, în 2010 şi 2011, care i-a numit pe chinezi „arhitecţii piraţi”, după ce o construcţie din Beijing, realizată de Hadid, a fost reprodusă în Chongqing, un oraş mare din sudul Chinei. Dar Chongqing Meiquan, omul „din spatele” clădirilor controversate din China, răspunde cu inocenţă, spunând că proiectul său s-a „inspirat” doar din cel al arhitectei Zaha Hadid, intenţia fiind cea de a „depăşi” construcţia din Beijing şi nu cea de a o „copia”.
Această idee ar putea să se transforme într-un adevărat slogan pentru tot ceea ce înseamnă arhitectură urbană chineză, a timpurilor noastre. Nu există legi specifice care să protejeze proiectele de arhitectură.
Există şi alte replici ale unor construcţii faimoase, în China. Turnul Eiffel de 108 m înălţime din Tianducheng, în apropiere de Shanghai; un complex rezidenţial pentru 200,000 de persoane, care recreează orăşelul Dorchester din Marea Britanie; biserica din Thames Town (sat în stil englez ridicat la 34 km sud-vest de Shanghai), replică a Christ Church, din Clifton, Bristol, precum şi o moară de vânt modernă, într-un parc din Gaoqiao (un cartier rezidenţial în stil olandez, la 22 km de Shanghai) sunt doar câteva dintre construcţiile care copiază simboluri, idei, modele arhitecturale din întreaga lume. În Tianjin (nordul Chinei), o replică a cartierului Manhattan se construieşte în zona unui fost sat pescăresc, din secolul al 15-lea, proiect programat să se finalizeze în 2019. Chinezii pot vizita acum şi Veneţia chiar la ei acasă. Proiectul imobiliar se numeşte "East Montage" şi se întinde pe o suprafaţă de peste 400 de mii de metri pătraţi.
Dacă acest obicei de copiere a unor produse culturale din alte ţări, practicat de China, ar fi înţeles ca o formă de triumf, un mod prin care chinezii încearcă să demonstreze că pot să egaleze şi chiar să depăşească marile realizări din vest, ar trebui să ne îngrijorăm? Un răspuns la această întrebare a dat arhitectul Sam Jacob: „Întreaga istorie a arhitecturii este plină de oameni care s-au copiat unii pe alţii. Într-o perioadă se considera drept un lucru bun. Copierea vechilor modele ajută în procesul de creaţie al unor lucruri noi”, afirmaţie care chiar încurajează abordarea pe care chinezii o au faţă de arhitectură.
Maşini
Mai avem replici şi în industria auto. Aceasta este o afacere foarte mare în China. Se estimează că în 2013, China a produs 18.7 milioane de maşini, ceea ce echivaleaza cu 22,7 la sută din producţia de maşini la nivel mondial pentru anul respectiv. Multe dintre aceste modele sunt branduri cunoscute, pe când despre copiile lor e posibil să nu fi auzit niciodată. La salonul auto de la Shanghai, în 2015 au fost prezentate numeroase maşini electrice. De cea mai mare atenţie a beneficiat Zotye E30, model care seamănă foarte mult cu Smart ForTwo.
De ce nu vor chinezii să fie originali?
Site-ul maosuit.com sugerează că, de fapt, chinezii imită foarte mult produsele culturale străine pentru că nu le-a fost niciodată încurajată creativitatea proprie. Prin educaţie, chinezilor nu le sunt dezvoltate aptitudinile creative. Educaţia în China se bazează pe Confucianism, sistem filosofic rămas neschimbat, de sute de ani. Una dintre consecinţele acestui model de educaţie se poate observa cu ochiul liber: design-ului „made in China”, îi lipseşte, cu desăvârşire, originalitatea.
