Înaintea apariţiei primelor sisteme de canalizare, oamenii din Anglia îşi aruncau cu adevărat resturile biologice în stradă?
Deşi britanicii medievali nu făceau parte din pătura socială chiar cea mai curată (deşi, contrar credinţei populare, în ciuda unor excepţii bine cunoscute, ei făceau, în general, băi destul de regulat), imaginea conform căreia ei îşi efectuau nevoile în plină stradă, nu este tocmai corectă ori reprezentativă. De fapt, în timp ce britanicii medievali încă nu erau conştienţi de modul în care fecalele contribuiau la epidemiile de boli, ştiau cu siguranţă că acestea miroseau foarte urât şi, în cele din urmă, existau chiar şi nişte teorii care afirmau că emanaţia neplăcută facilita răspândirea bolilor; astfel, ei făceau eforturi pentru a se asigura că mirosurile ofensatoare erau ţinute cât mai departe de casele lor.
Însă pentru a clarifica, generalizând obiceiurile unui grup mare şi divers de oameni de-a lungul unei perioade de timp de peste mileniu, ar fi o teorie inconsistentă şi nu putem nici infirma faptul că unii britanici medievali nu şi-ar fi aruncat uneori deşeurile solide, direct pe fereastră. În fond şi la urma urmelor, legile împotriva acestei practici nu au apărut de nicăieri şi există cu siguranţă numeroase dovezi documentate privind oamenii care întreprindeau acest lucru în lunga perioadă de timp sus-amintită, deşi se observă că majoritatea cazurilor relatate implică deşeuri lichide, nu deşeuri solide. Însă mare parte a dovezilor documentate şi puse la dispoziţie, arată că nu era nici pe departe un obicei normal în Marea Britanie, aşa cum ne-ar face cultura populară să credem.
În primul rând, îndeosebi într-o epocă în care clădirile cu un singur etaj reprezentau ceva obişnuit, aruncarea propriilor materii reziduale pe fereastră ar fi însemnat că ar trebui să dea nas în nas cu mirosuri insuportabile - o reţetă nu prea bună pe timp de vară sau în cazul părăsirii propriei locuinţe. Inutil de menţionat că, până şi fără legi împotriva unui astfel de comportament, nu este surprinzător faptul că defecarea de pe marginea ferestrei nu pare să fi fost locaţia ideală a majorităţii locuitorilor unui ţinut.
Ei bine însă, pe măsură ce au început să apară clădiri cu mai multe etaje, locatarii unora dintre cele mai înalte niveluri, ocazional, par să nu fi fost destul de pricepuţi în a menţine prospeţimea în ceea ce-i privea pe vecinii de dedesubt. Probabil, acest lucru a jucat un rol în apariţia legilor care interziceau aruncarea excrementelor personale pe fereastră.
Tot aici putem adăuga şi faptul că în majoritatea marilor oraşe din Anglia se emiteau amenzi usturătoare acelor cetăţeni care provocau orice fel de miros neplăcut - metaforic ori literalmente - stânjenindu-şi astfel vecinii. Spre exemplu, la începutul secolului al XIV-lea, eliminarea oricărui lucru pe propria fereastră, direct în străzile Londrei, fie că vorbim despre deşeuri umane sau orice fel de gunoi, putea fi însoţită de o amendă în valoare de 40p, ceea ce este greu de tradus cu exactitate la valorile moderne, însă vorbim de aproximativ un echivalent cu 108 lire sterline sau 142 de dolari americani.
Deci, pentru a concluziona, în timp ce aruncarea materiei fecale direct de pe fereastră pare a fi o activitate care se petrecea destul de des pe perioada Evului Mediu, în Marea Britanie, dovezile la îndemână arată că acest lucru era, de fapt, un eveniment relativ rar; majoritatea deşeurilor umane care ajungeau în stradă, aveau tendinţa de a proveni de la revărsarea puţurilor de decantare, pe care oamenii mai înstăriţi le utilizau drept instalaţii rudimentare sanitare de interior. Cât despre restul populaţiei de la oraşe, aceştia, în general, defecau în containere, al căror conţinut îl eliminau (în mod obişnuit) într-un râu sau un pârâu din apropiere ori într-un canal de scurgere care ajungea oricum într-unul din tipurile de ape amintite.
