Staţia de control a unui Sistem Aerian fără Pilot seamănă izbitor cu dormitorul unui jucător video împătimit.
Staţia de control a unui Sistem Aerian fără Pilot (eng. UAS) seamănă în mod surprinzător cu dormitorul unui jucător video împătimit, cu un scaun confortabil, cu ecrane multiple, un set cu căşti performante şi un joystick. Operatorii apasă butoane, direcţionează joystick-ul şi reacţionează la stimulii de pe ecran, asemenea unui joc video - cu excepţia întregii realităţi.
Acest lucru i-a determinat pe psihologii la Universitatea din Liverpool a Marii Britanii să se întrebe dacă, nu cumva, datorită progresiei rapide a aeronavelor motorizate fără pilot la bord şi a deficitului de piloţie calificaţi UAS, amatorii de jocuri video ar putea deveni înlocuitori. În studiul lor recent publicat în jurnalul Psihologie Concludentă, ei au organizat o competiţie între amatorii de jocuri video, piloţii privaţi şi piloţii profesionişti, pentru a vedea cine ar fi capabil să comande un UAS cu cea mai mare îndemânare şi în siguranţă maximă. Fiecare dintre aceste grupuri era format din 15 de participanţi, cu 60 de persoane în total, alcătuite din 51 de bărbaţi şi nouă femei.
Cercetătorii au evaluat nivelurile de precizie, încredere şi echilibrul judecăţilor dintre încredere-precizie, în timp ce participanţii au fost rugaţi să ia parte la un zbor simulat. În timpul simulării, aceştia s-au confruntat cu 21 de sarcini decizionale, menite să intensifice nivelurile de risc şi de pericol.
Studiul avertizează că prea multă încredere nu reprezintă întotdeauna un lucru bun: „Încrederea, deşi este foarte importantă, devine încredere absolută în sine dacă nu este corelată în direcţia potrivită cu deciziile de acurateţe”.
Ei au descoperit că nivelurile de încredere şi acurateţe ale fiecăruia au scăzut odată cu creşterea nivelului de pericol, aşa cum este de aşteptat într-un scenariu agitat.
Cu toate acestea, chiar şi în situaţii mai dificile, piloţii profesionişti şi jucătorii video au prezentat cel mai ridicat nivel de încredere în decizie. Gamerii au afişat, de asemenea, o relaţie constantă şi pozitivă în ceea ce priveşte raportul încredere-precizie, chiar dacă nivelul riscului a crescut sau a scăzut, menţinându-şi calmul şi acurateţea chiar şi pe parcursul sarcinilor mai riscante.
„Înţelegând care potenţial grup de supraveghere se caracterizează prin cele mai bune abilităţi de a lua cele mai bune decizii, poate contribui la îmbunătăţirea supravegherii UAS”, a declarat autorul studiului Dr. Jacqueline Wheatcroft, de la Institutul de Psihologie, Sănătate şi Societate al Universităţii din Liverpool, într-un comunicat. „Per ansamblu, jucătorii video au fost mai puţin încrezători absoluţi în sine, atunci când a venit vorba de a lua o decizie.”
„Rezultatul susţine ideea că acest grup ar putea fi o resursă utilă în operaţiunile UAS”, a adăugat ea.
La fel ca toate celelalte mijloace sau subculturi care au existat înainte, jocurile video au fost adesea văzute ca un fel de sperietoare în societate, susţinându-se că promovează violenţa şi/sau lenea. Cu toate acestea, tot mai multe cercetări ştiinţifice demonstrează că pot avea avantaje în lumea reală, cum ar fi ascuţirea funcţiei cognitive şi chiar îmbunătăţirea memoriei.
Sau ne poate ajuta să „aterizăm” la locul de muncă mult visat.
