Pe data de 8 iulie 1917, împreună cu membrul Partidului Bolşevic, Zinoviev, Lenin a reuşit să scape de arest, refugiindu-se în imediata apropiere a oraşului Sankt Petersburg, în satul Razliv.
Despre Lenin s-a scris mult şi, mai ales, în note diferite, în funcţie de epocă, de ţară, ori de ideologie. În 1917 Lenin avea 47 de ani şi era un emigrant rus, cunoscut în cercurile socialiste din Europa, dar şi din ţara natală, pentru activităţile şi scrierile lui marxiste, care propovăduiau ideile unei lumi noi, ale unei revoluţii mondiale. Se presupune că liderul bolşevic şi-a ales pseudonimul „Lenin” după fluviul Lena.
În februarie 1917, în Rusia a avut loc ceea ce istoricii au numit revoluţia burgheză, iar pe 31 martie, Lenin, aflat în exil în Țara Cantoanelor la Zurich, şi Grigory Zinoviev, au luat decizia de a pleca în Rusia, nemulţumiţi de cursul evenimentelor de acolo, de faptul că revoluţia propovăduită şi visată de ei fusese confiscată de burghezie. În luna iulie a anului 1917, ca urmare a desfăşurătii unei confruntări armate între bolşevici şi forţele guvernamentale provinciale ruse, guvernul provizoriu din Sankt Petersburg dă ordin ca organizatorii protestului să fie arestaţi. Printre cei 40 de lideri ai Partidului Bolşevic, care trebuiau să fie supuşi judecăţii, se număra şi Vladimir Ilych Ulyanov, cel care avea să fie cunoscut ulterior sub numele „Lenin”.
Pe data de 8 iulie 1917, împreună cu membrul Partidului Bolşevic, Zinoviev, Lenin a reuşit să scape de arest, refugiindu-se în imediata apropiere a oraşului Sankt Petersburg, în satul Razliv. Locul a fost ales în mod special pentru a putea menţine în permanenţă cu legătura cu protestatarii şi a fi la curent cu situaţia din capitală, unde Lenin s-a adăpostit în şura muncitorului N. A. Emilianov. Emilianov arendează câteva hectare de pământ la 5 km de lacul Razliv şi mai târziu îi duce pe Lenin şi Zinoviev la coliba pe care a construit-o singur acolo. Nikolai Emilianov, un alt membru de partid, muncea în fabrica de armament de la Sestroretsk, situată în vecinătatea localităţii Razliv. După ce s-a răspândit zvonul că Lenin ar fi activat şi el în cadrul aceleiaşi uzine, el s-a văzut nevoit să plece împreună cu Zinoviev, într-un loc în care puteau fi, cel puţin pentru moment, în siguranţă.
Cei doi lideri comunişti au trăit aici timp de trei săptămâni, fiind deghizaţi în ţărani finlandezi. Mulţi lideri bolşevici au venit să se întâlnească cu Lenin în locul de refugiu de lângă Razliv. Pentru ca străinii să nu se apropie foarte mult de cort, Emilianov stătea de pază aproape în fiecare noapte. Ca urmare a faptului că nu mai puteau suporta condiţiile dure de supravieţuire din mediul sălbatic, Lenin şi Zinoviev decid să plece din Razliv, pe data de 8 august 1917. Lenin fuge în Finlanda pentru a scăpa şi de iminenta arestare cauzată de dezvăluirea legăturilor sale cu Germania. Însă timpul lucra pentru el şi împotriva proceselor democratice din Rusia. După moartea lui Lenin, în 1924, hambarul lui Emilianov a fost declarat monument istoric şi transformat în muzeu.
Cortul construit de cei doi fugari nu a supravieţuit pentru mult timp, astfel că, în anul 1928, în locul în care s-a aflat adăpostul, a fost ridicat un monument de granit, ce aminteşte de construcţia din lemne şi paie ridicată de Lenin şi Zinoviev. Ulterior, în apropierea acestui edificiu a fost realizată o replică a cortului şi un muzeu, deschis în anul 1969.
