Medicina Tradiţională Chinezească este creaţia controversatul lider al comuniştilor chinezi, Mao Zedong.
Medicina tradiţională chineză este o combinaţie de practici şi credinţe dezvoltate de-a lungul a mii de ani în China tradiţională, împreună cu modificările aduse de către partidul comunist. Practicile comune includ medicamente pe bază de plante, acupunctura (inserţia de ace în corp în puncte specificate), masaj (Tui Na), exerciţii fizice (qigong), şi terapii dietetice. Practicile se bazează pe credinţa într-o energie supranaturală numită „qi”, consideraţii ale astrologiei chineze şi numerologia chineză, utilizarea tradiţională a plantelor şi a altor substanţe găsite în China, o credinţă că există o hartă a corpului în limbă care reflectă modificările în corp, şi un model incorect al anatomiei şi fiziologiei organelor interne.
Medicina Tradiţională Chinezească este creaţia controversatul lider al comuniştilor chinezi, Mao Zedong. În anul 1949 Mao Zedong a preluat puterea şi a căutat să unifice ţara sub valorile sale culturale tradiţionale. De la începutul sec. XX medicina chineză devenise din ce în ce mai dependenta de cea americană şi vest-europeană. Mao căuta un sistem medical care să fie potrivit unei ţari sărace, cu o populaţie foarte mare, şi care în acelaşi timp să nu-l constrângă la o „dependeţă” de sistemele medicale din lumea capitalistă. Mao a fost acela care a readus în prim plan medicina tradiţională chineză, care înaintea celui de-al doilea război mondial fusese considerată ca veche şi nefolositoare. Preşedintele Partidului Comunist Chinez dorea de fapt corectarea presupuselor „gândiri burgheze ale medicilor occidentali”.
Una dintre practicile Medicinei tradiţionale chinezeşti, acupunctura, a atras atenţia în Statele Unite, atunci când preşedintele Richard Nixon a vizitat China în 1972, iar în timpul delegaţiei i-a fost prezentat un pacient supus unei intervenţii chirurgicale majore în timp ce era pe deplin treaz, folosindu-se aparent acupunctura, în locul anesteziei. Bineînţeles, mai târziu s-a constatat că pacienţii selectaţi pentru operaţie aveau toleranţă la durere şi au fost puternic îndoctrinaţi înainte de procedură.
Medicul chinez va proceda în cazul unui pacient bolnav, în mod exact invers decât cel european. Medicul chinez va începe prin a schimba modul de viaţă al pacientului (atât fizic cât şi psihic), după care va modifica corespunzător nutriţia acestuia, iar abia la urmă va trece la terapia specifică bolii, iar aceasta în principal cu ajutorul plantelor. În esenţă, medicina tradiţională chineză (TCM) pune accentul pe prevenţie, fapt ce o face deosebit de atractivă pentru din ce în ce mai mulţi pacienţi.
