Ți-e frică de ceva cu care nu ai avut tangenţă în viaţa ta sau preferi un anume parfum, fără motiv? Probabil că străbunul tău din anii 1025-1125 a decedat într-o luptă cruntă sau avea o plantă cu această esenţă plăcută.
În Assassin's Creed, jocul de succes devenit serie de cărţi, iar mai apoi film, protagonistul este capabil să-şi „amintească” memoriile strămoşilor săi decedaţi, printr-o maşinărie specială numită Animus. Deşi acest lucru nu este posibil, din păcate, ideea că am putea „experimenta" prin ce au trecut strămoşii noştri, pare a fi parţial corectă.
De fapt, conform unui nou şi surprinzător studiu, se pare că experienţele strămoşului nostru, care a trăit cu 14 generaţii în urmă, poate avea un efect asupra vieţii noastre, chiar şi acum.
Autoare a lucrării publicate şi în jurnalul Science, o echipă condusă de Organizaţia Europeană de Biologie Moleculară (EMBO) în Spania, susţine că descoperirea lor, bazată pe un studiu al nematodelor (o specie de viermi rotunzi), reprezintă cea mai lungă formă a fenomenului, descoperit vreodată la un animal viu.
Deşi nu s-a observat încă la om, diferenţele între structura genetică umană şi cea a viermilor nu sunt prea mari. Știm deja că vieţile bunicilor noştri au, într-adevăr, influenţe asupra comportamentelor noastre de zi cu zi, însă acum există şansa ca un strămoş născut până acum 1000 de ani să aibă un rol activ în viaţa noastră.
Mai întâi, să facem o pauză şi să aruncăm o privire la ştiinţa de bază care se află în spatele acestei deosebit de stranii caracteristici a biologiei.
Genele noastre sunt moştenite de la părinţii noştri, iar ale părinţilor noştri de la părinţii lor. Dacă ele se modifică, moştenirea noastră genetică se schimbă odată cu aceasta. Totuşi, modificările modului în care genomul se „autoexprimă” - cum se comportă, în esenţă - pot apărea şi datorită schimbărilor de mediu, cum ar fi substanţele chimice ingerate, exerciţiile fizice şi problemele psihologice.
Când un strămoş trece printr-o perioadă de stres excesiv, această „experienţă” poate fi adăugată la genomul nostru. Un strat suplimentar de informaţii este plasat pe partea superioară a secvenţelor de ADN. Secvenţa ADN-ului în sine nu se schimbă, însă „hainele” ei da, ca să spunem aşa. În general, acest lucru este cunoscut ca domeniul vag definit al epigeneticii, ceea ce înseamnă „genetica din exterior”.
Autorii unei noi lucrări ştiinţifice o descriu, mai precis, ca „transmisie transgeneraţională a informaţiilor ambiante”. S-a şi văzut deja la om - descendenţii supravieţuitorilor holocaustului, de exemplu, au niveluri mai scăzute de cortizol (hidrocortizon) în sângele, însemnând că sunt mai vulnerabili la stres şi frică.
Acest studiu aparte a privit nematodele C. elegans, tipuri de viermi rotunzi cu durată de viaţă foarte scurtă. Cercetătorii i-au reproiectat genetic, astfel încât să poarte o genă strălucitoare, o proteină care produce fluorescenţă, pentru a permite urmărirea ei sub raze UV.
Au plasat apoi viermii într-un mediu rece şi au privit cum strălucea gena, însă foarte neclar. Mutându-i într-un mediu cald, au observat că gena străluceşte mult mai puternic. Când au fost mutaţi înapoi în spaţiul rece, gena a continuat să strălucească, ceea ce a sugerat că „memoria” mediului cald a fost menţinută.
În mod incredibil, când nematodele s-au reprodus, această memorie, prin această exactă genă strălucitoare, s-a transmis mai departe către 14 generaţii fără precedent. În concluzie, descendenţii lor ar deveni „conştienţi” de mediul cald chiar şi fără a-l fi experimentat ei înşişi.
„Nu ştim exact de ce se întamplă acest lucru, dar ar putea fi o formă de planificare biologică timpurie", a declarat autorul principal, Adam Klosin de la EMBO. „Viermii au o durată foarte scurtă de viaţă, aşa că, probabil, transmit amintiri ale condiţiilor ambiante din trecut pentru a-i ajuta pe descendenţi să prezică starea mediului lor din viitor”, a adăugat co-autorul Tanya Vavouri, o cercetătoare de la Institutul de Cercetare a Leucemiei Josep Carreras din Spania.
Deci, dacă viermii îşi pot „aminti” experienţele strămoşilor lor îndepărtaţi, pot şi oamenii? Deocamdată, această întrebare va trebui să rămână deschisă - dar cu siguranţă ne se află în afara domeniului posibilităţilor.
