Molia de textile sau molia de haine ori cu numele său oficial Tineola bisselliella, nu mănâncă de fapt haine.
În realitate, moliile de textile nu posedă capacitatea de a mânca - nu au gură. Odată ce devin molii adulte, decât să-şi piardă timpul mâncând, mai degrabă ele se împerechează, apoi femeia îşi depune ouăle, iar pe urmă ele mor la un moment dat. Semnificând că maximul de daune pe care le pot suferi hainele noastre, ar fi petele de pe îmbrăcăminte de la lovirea moliilor cu o bucată de ziar.
Deci, cum au fost asociate aceste molii cu mâncatul de haine? De puii de molii ar trebui să ne temem, de fapt, întru-cât ei sunt cei capabili să obţină proteinele de care au nevoie din keratină - cu alte cuvinte, aproape orice fibre organice provenite de la un animal. Și organismele acestea au un apetit intens. Lista completă a lucrurilor pe care larvele de molii le pot consuma este destul de complexă - ele pot, practic, să mănânce şi să supravieţuiască cu orice fibră naturală. Se ştie că mănâncă lână, caşmir, mătase, bumbac, pânză, blană, pene, păr, scame, covoare, firele periilor, blănuri ale animalelor de companie şi chiar praf.
Fibrele pe care le consumă larva devin parte a coconului care se învârte autonom, mai apoi se transformă într-o molie adultă şi nu mai necesită să mănânce boxeri, trecând la partea distractivă: cea de împerechere.
Pe piaţă există numeroase metode sofisticate pentru a trata problema moliilor, preferatul nostru fiind capcana feromonului care acoperă moliile de sex masculin cu o pulbere care le face să pară feminine în faţa altor molii, condamnându-le efectiv o viaţă cu incapabilitatea de a se mai reproduce. Această metodă este bună pentru indivizii care nu doresc să omoare o molie, ci doar să o forţeze să se sinucidă din cauza unei insuficienţe zdrobitoare.
