Pizza rezultată nu este apetisantă doar din punct de vedere vizual, dar este şi extrem de delicioasă.
BeeHex avea ca destinaţie spaţiul cosmic. Deşi iniţial, imprimanta a fost finanţată de NASA pentru astronauţii înfometaţi aflaţi în misiunile lor pe Marte, mai nou, scopul său iniţial a fost abandonat, petrecându-şi zilele „imprimând” pizza la evenimente sportive şi în locaţii turistice.
În 2013, inginerul şi antreprenorul Anjan Contractor a primit un fond de 125.000 de dolari de la NASA, pentru a construi un prototip de imprimantă alimentară 3D în cadrul programului Small Business Innovation Research. Ideea de bază era ca imprimanta alimentară să poată ajuta la economisirea proviziilor şi la hrănirea astronauţilor, menţinându-le acestora atât sănătatea, cât şi satisfacţia gastronomică, pe perioadele misiunilor de durată mai mare.
„O călătorie spaţială de durată mai mare, necesită o durată de viaţă a resurselor de pe rafturi, de minimum 15 ani”, a declarat Contractor la momentul respectiv, pentru revista Quartz. „Modul în care lucrăm la această imprimantă, toate tipurile de carbohidraţi, de proteine, precum şi macro şi micronutrienţii, se regăsesc sub formă de pudră. Îndepărtăm umezeala, iar în această stare va avea o durabilitate de aproape 30 de ani.”
Revista Motherboard raportează că NASA şi-ar fi retras sprijinul financiar pentru proiect, după ce reducerile bugetare au forţat organizaţia să poziţioneze proiectele auxiliare pe Marte, în plan secund.
De atunci, imprimanta a fost readaptată şi vândută în scopuri mai „pământene” şi mai comerciale. De altfel, BeeHex a şi explicat într-o declaraţie: „BeeHex utilizează roboţi pentru a face pizza de înaltă calitate, din cele mai rafinate ingrediente. Pizza BeeHex este creată de roboţi impecabili. Pizza rezultată nu este apetisantă doar din punct de vedere vizual, aceasta fiind şi extrem de delicioasă, creând surescitare în rândul bucătarilor, lanţurilor de restaurante, parcurilor tematice şi brandurilor alimentare majore.”
Deşi BeeHex a renunţat la visul din „copilărie” şi mulţi consideră că este o risipă a fondurilor publice, ea totuşi serveşte drept exemplu, la modul în care tehnologia dezvoltată exclusiv pentru spaţiul cosmic, poate avea şi o utilizare comercială, în viaţa pământenilor, departe de turnurile de fildeş a explorării spaţiale.
