Nu vă panicaţi, băieţi. Acesta este un lucru pozitiv.
Felicitări pentru nuntă! Felicitări pentru copil! Păcat de nivelurile tale de testosteron.
Un nou studiu publicat recent în revista Psihoneuroendocrinologie a constatat că nivelurile de testosteron scad la toţi bărbaţii pe măsură ce îmbătrânesc, dar acestea scad mult mai repede după ce se căsătoresc şi mai încet după ce divorţează. Cercetarea - care a analizat 1113 bărbaţi în vârstă de peste 10 ani - este departe de a fi prima care prezintă astfel de schimbări la nivelul rezervelor de hormoni sexuali la bărbaţi.
Un studiu din 1998 asupra veteranilor din Vietnam a constatat că bărbaţii căsătoriţi aveau cele mai scăzute niveluri de testosteron şi a sugerat că acest lucru aparţinea motivului pentru care erau mai puţin predispuşi la infracţiuni. Un alt studiu din 2003 de la Harvard, a aflat că studenţii şcolii de afaceri care se aflau în relaţii de cuplu de lungă durată, aveau niveluri mai scăzute de testosteron.
Săpând şi mai adânc în această chestiune, un studiu pe scară largă din 2011 a constatat că în timp ce bărbaţii cu niveluri mai ridicate de testosteron erau mai susceptibili de a avea copii — acele niveluri de testosteron scădeau subit după naşterea urmaşilor, continuând mai apoi să scadă cu o rată îngrijorătoare, în timp ce bărbaţii schimbau din ce în ce mai multe scutece şi se jucau de-a v-aţi ascunselea.
Și, probabil că cel mai interesant moment al cercetării pe această temă, a implicat testarea nivelului de testosteron la două populaţii tanzaniene: una, cunoscută pentru părinţii activi şi implicaţi şi una renumită pentru părinţii mai mult absenţi. S-a descoperit că părinţii mai implicaţi în creştere şi educaţie aveau niveluri mult mai reduse de testosteron.
Înainte de a ne pierde cu firea asupra primejdiei pe care iubitele noastre neveste şi adorabilii noştrii copii o pot genera masculinităţii nostre, e bine să reţinem că oamenii de ştiinţă susţin că aceste schimbări sunt, probabil, un lucru de pozitiv.
„Mesajul care merită ascultat,” declară Peter Ellison, un profesor de biologie evoluţionistă la Harvard, este că „partea părintească masculină este foarte importantă. De fapt, este atât de importantă, încât a modelat fiziologia bărbaţilor.” Practic, atunci când băieţii nu sunt implicaţi în impulsuri sexuale şi fizice, ei devint mai sensibili la nevoile copiilor lor vulnerabili şi mai puţin sensibili la flirtul cu doamna fierbinte de la bar.
„Aproape că ar putea fi aproape demonizat, cu ceva de genul: `Vai Doamne, taţilor, nu vă mai îngrijiţi de copiii voştrii, deoarece vă scade drastic testosteronul!`”, a spus Lee Gettler, antropolog la Universitatea Northwestern şi coautor al studiului din anul 2011. „Dar acest lucru ar trebui privit ca, `Oh, e minunat, deci nu doar femeile sunt adaptate din punct de vedere biologic pentru a deveni părinţi.`”
Cercetătorii au asigurat băieţii că declinul nu a fost suficient de masiv încât să le atace nevoile sexuale, să îi oprească de la a avea copii sau să le cauzeze schimbări fizice majore.
„Dacă băieţii sunt îngrijoraţi, practic, de, `Voi rămâne bărbat?` nu vorbim despre schimbări în nivelurile de testosteron care depăşesc intervalul de a avea un piept păros, voci groase, muşchi imenşi şi un număr generos de spermatozoizi”, subliniază antropologul Carol Worthman. „Aceste efecte sunt mult mai subtile.”
Deci, bucuraţi-vă, taţi şi soţi! Cu ajutorul nivelurilor mai scăzute de t, s-a dovedit ştiinţific faptul că sunteţi mai buni la a realiza că aţi greşit, mai puţin predispuşi la a cheli şi o prezenţă mult mai plăcută în jurul căreia doamnele şi-ar petrece timpul.
