Oamenii de ştiinţă tocmai au dezvăluit un secret despre nucleul solar.
Începutul unei noi ere a fizicii solare.
Regiunea cel mai adâncă a soarelui este ascunsă ochiilor noştri şi se pare că a permis miezului să ascundă un secret masiv. Pentru prima dată, oamenii de stiinţă a reuşit să măsoare cu precizie rotaţia nucleului solar, dezvăluind că nu se învârte cu aceeaşi viteză ca şi suprafaţa – ci se roteşte de aproape patru ori mai repede.
Deşi savanţii au luat anterior în considerare posibilitatea că nucleul Soarelui ar putea să nu ţină pasul cu partea sa exterioară, până acum nu au găsit o cale de a afla cu exactitate - şi mulţi dintre ei au considerat că Soarele se roteşte ca un întreg, precum un carusel integrat.
Însă cele mai recente date obţinute de către observatorul spaţial NASA şi ESA care monitorizează Soarele – SOHO (The Solar and Heliospheric Observatory), oferă primele dovezi, a un fel de unde gravitaţionale de frecvenţă joasă (unda-G, nu este acelaş lucru ca şi unda gravitaţională), reverberând prin mijlocul Soarelui, care s-au dovedit a fi cheia în capturarea rotaţiei nucleului.
„Am căutat aceste unde-g evazive în Soarele nostru, timp de peste 40 de ani, şi, deşi încercările anterioare au sugerat unele detecţii, nici una au fost definitivă,” spune astronomul Eric Fossat de la Observatorul Côte d'Azur din Franta. „În cele din urmă, am descoperit cum să le extragem [undelor] în mod neambiguu semnătura.”
Până acum, oamenii de stiinţă au reuşit să măsoare undele de frecvenţă mai înaltă, numite unde de presiune sau primare (unde-p), care trec prin straturile superioare ale Soarelui şi sunt uşor de detectat odată ajunse pe suprafaţa solară.
Prin contrast, undele-g oscilează adânc în interiorul stelei incandescente, şi, deşi ele ne pot spune câte ceva despre comportamentul nucleului, acestea îşi pierd urma la suprafaţă.
Folosindu-se de datele observaţionale ale SOHO, cumulate de peste 16 ani, cercetătorii au reuşit să izoleze un fel de undă-g numită un mod-g, analizând timpul necesar unei unde acustice pentru a traversa prin interiorul Soarelui şi a reveni la suprafaţă: o excursie cunoscută a dura 4 ore şi 7 minute. Pieptănând lecturile, ei au descoperit o serie de modulaţii - ca o mişcare de revărsare a valurilor subacvatice – care le-au arătat cum trpidau undele-g, miezul Soarelui.
Rezultatele sugerează că nucleul solar se roteşte în întregime aproximativ o dată pe săptămână, ceea ce înseamnă de aproape patru ori mai rapid decât suprefaţa solară şi straturile intermediare, care variază astfel: rotire în 25 de zile la ecuator şi în 35 de zile la poli. „Acesta reprezintă, cu siguranţă, cel mai mare rezultat al SOHO din ultimul deceniu şi una dintre cele mai mari descoperiri ale SOHO din toate timpurile,” spune Bernhard Fleck, SOHO savantul proiectului de la Centrul de Zbor Spaţial Goddard al NASA.
Una dintre teoriile explicative sugerează că vântul şi radiaţiile solare proiectate de către Soare, sunt într-un fel capabile de a încetini regiunile exterioare al corpului ceresc - dar este un fenomen doar de suprafaţă, care lasă miezul din adânc netulburat.
Ei bine, avem de-a face cu o descoperire masivă pentru astronomi, şi acum, că tocmai au confirmat, într-un final, prezenţa undelor-g în Soare, după ce le-au vânat ani de zile, cercetatorii spun că se află abia la început şi îi aşteaptă descoperiri măreţe. „Chiar dacă această căutare de zeci de ani se încheie, o nouă eră a fizicii solare abia începe." declară Fossat.
Concluziile sunt raportate în jurnalul Astronomie şi Astrofizică.
