Este o peşteră mică sau mai bine zis o groapă de doi metri lăţime şi trei metri lungime.
La aproximativ şase kilometri de estul cetăţii Coudersport, din localitatea Suedia, judeţul Potter, Pennsylvania, se află cea mai enigmatică anomalie geologică. Este o peşteră mică sau mai bine zis o groapă de doi metri lăţime şi trei metri lungime cu o dechidere direct din pământ. La baza crăpăturii adâncă de 12 metri există un strat de gheaţă. Sloiuri de gheaţă măsurând până la 8 m lungime, cu diametru de aproximativ un metru, suspendate de pereţii laterali, se întind chiar până aproape de gura peşterii.
Aceasta este Mina de Gheaţă Coudersport, una din multitudinea de fabrici de gheaţă naturale. Ei bine, spre deosebire, însă, de peşterile de gheaţă obişnuite, care se formează numai pe timpul iernii, gheaţa din Mina de Gheaţă Coudersport se formează pe timpul celui mai cald sezon al anului. Gheaţa începe să se formeze în primăvară, crescând în volum odată cu încălzirea vremii. La sosirea iernii, când zăpada şi gheaţa apar pretutindeni şi pare a fi momentul oportun formării gheţii şi în peştera Coudersport, de fapt se produce tocmai contrariul: speciala gheaţă se topeşte de tot.
Cauzele acestui comportament bizar rămâne un mister, însă teoria predominantă actuală susţine că pe timpul iernii, aerul rece se strecoară în inima munţilor prin fisurile formaţiunilor de rocă şi, datorită interconectării neobişnuite dintre crevaşe, acel aer rece se blochează în concentraţii mari, în astfel de găuri, precum peştera-minune. Atunci când acest aer rece interacţionează cu filtrele apelor subterane, se va forma gheaţa. Acest fenomen are loc doar pe timpul primăverii şi verii, datorită disponibilităţii apelor subterane din aceste sezoane.
Odată cu apropierea iernii, munţii încep să absoarbă aerul rece şi încet împing spre exterior aerul cald, blocat în roci din timpul verii precedente. Pe măsură ce se emană căldura prin pereţii peşterii, gheaţa formată încă din timpul verii se va topi.
Mina de Gheaţă Coudersport a fost descoperită în 1894 de către un căutător de argint pe nume John Dodd, iar misteriosul fenomen anual l-au perplexat. Potrivit unui articol publicat în martie 1913 în revista Popular Science Monthly, Dodd a realizat câteva experimente proprii:
„El spune că două dinamite au fost amplasate la aproximativ doi metri într-o crevasă de pe fundul puţului, explodând fără să mişte vreo piatră sau să dizloce vreo bucăţică de pământ din puţ. O posibilă concluzie ar fi existenţa unei peşteri sub puţul de mină, suficient de mare pentru a absorbi şocul exploziei.”
Mai târziu, Dodd a săpat o deschizătură în coasta dealului, adâncă de trei metri şi cu diametru de şase metri, găsind crevaşe în stânca din interiorul căreia a colectat gheaţă cântărind între nouă şi unsprezece kilograme. Aceste fisuri sunt, probabil, cele care blochează şi împing aerul rece în peştera de gheaţă. Micul experiment al lui Dodd arată, de asemenea, că gheaţa nu se formează doar în interiorul peşterii, ci şi în interiorul crevaşelor.
Mina era relativ necunoscută la momentul publicării articolului. Astăzi reprezintă o atracţie turistică interesantă şi curioasă. Având în vedere că nu putem intra efectiv în peşteră, ne putem totuşi aduna în jurul unei platforme din lemn, ne putem apleca peste balustrada din metal, aflată lângă o mică deschizătură direct deasupra minei de gheaţă şi putem resimţi briza răcoritoare direct din adâncuri.
