Iar astronauţii europeni se şi antrenează în tunele de lavă pe Pământ.
Sub suprafaţa Lunii şi a planetei Marte există caverne vaste cunoscute sub numele de tuburi sau tuneluri de lavă care au fost create de activitatea vulcanică. Acum, cercetătorii susţin că putem trăi în ele.
Prezentate la Congresul European de Știinţe Planetare din Riga, Letonia, cercetătorii de la Universitatea din Padova şi Universitatea din Bologna, Italia, au sugerat că ar fi posibilă amplasarea habitatelor în aceste tuburi de lavă.
Pe Pământ, tuburile noastre infime ajung la numai aproximativ 30 de metri. În schimb, pe Marte, ele pot avea o lăţime de până la 250 de metri, în timp ce pe Lună pot avea o lăţime de 1 kilometru şi o lungime de sute de kilometri.
Fiind subterane, aceste caverne sunt protejate de radiaţiile cosmice. Astfel, cercetătorii susţin că aceste peşteri nu reprezintă posibile habitate doar pentru oameni, ci pot, de asemenea, să găzduiască viaţa şi în altă parte.
„Tunelurile de lavă sunt medii protejate de radiaţia cosmică şi de fluxul micrometeoriţilor, oferind potenţiale habitate sigure în viitoarele misiuni umane", a spus dr. Riccardo Pozzobon, de la Universitatea Padova într-o declaraţie.
"Sunt, de asemenea, potenţial destul de mari pentru aşezări umane destul de semnificative - Acestea sunt, de asemenea, probabil destul de mari pentru a găzdui aşezări umane destul de semnificative - ar putea încăpea aproape tot centrul istoric al oraşului Riga într-un tunel de lavă lunar".
De fapt, astronauţii europeni s-au antrenat deja în tuburile de lavă de pe Pământ, ca parte a unui curs numit PANGEA. Acest curs de geologie planetară este destinat să pregătească astronauţii pentru ecosisteme noi. O recentă deplasare pe teren a avut loc în tuburile de lavă din Insulele Canare, pentru a familiariza astronauţii cu cercetarea geologică pe care ar putea să o desfăşoare în misiunile pe Lună sau pe Marte.
Anterior, tuburile de lavă au mai fost luate în considerare drept potenţiale habitate pentru oameni,, dar acesta este primul studiu care analizează principalele diferenţe dintre tuburile de pe Terra, Lună şi Marte, folosind modele digitale de teren (DTM - Digital Terrain Models) de înaltă rezoluţie. Lipsa intemperiilor şi a eroziunii pe Lună, a permis acestor tuneluri să devină enorme, suficient de mari pentru a găzdui un oraş întreg.
Uneori e greu de înţeles cât de mari sunt, de fapt, aceste tuburi de lavă. Ele se pot întinde pe o lungime de până la 65 de kilometri, în plus faţă de lăţimea lor destul de impresionantă. Ele se pot forma printr-una din cele două căi: fie atunci când lava cu vâscozitate redusă a ajuns la suprafaţă şi s-a întărit, fie atunci când lava s-a extins în subteran, lăsând în urmă reţele uriaşe de tuneluri.
Putem vedea şi astăzi unele deschideri spre unele dintre gropile de pe Lună, cu peste 200 de găuri care ar putea conduce la tuneluri subterane. Încă mai avem de explorat cum se cuvine un astfel de tunel, dar probabil că în viitor, astronauţii se vor aventura în aceste zone adăpostite.
