George Parker a intrat în istorie ca fiind cel mai inventiv impostor şi falsificator din toate timpurile.
El şi-a făcut carieră din a „vinde” imigranţilor sau turiştilor monumente dintre cele mai semnficative ale Statelor Unite. Debutul presupusei cariere l-a făcut „vânzând” Podul Brooklyn din New York, unul din cele mai vechi poduri suspendate ale Statelor Unite. Ca să atragă curioşii, s-a prefăcut că vopseşte ceva la capul podului.
Pretextul a fost suficient pentru ca să se facă remarcat şi să le explice respectivilor curioşi că podul îi aparţine şi că nu va mai accepta ca lumea să circule gratis pe proprietatea lui, pentru care a muncit din greu. Chiar de săptămâna următoare, va pune taxă de acces şi în acest scop tocmai face nişte lucrări de amenajare. Un naiv a calculat repede cât se poate încasa lunar dintr-o taxă, iar de aici până la tranzacţia cu „proprietarul” podului n-a rămas decât un pas. Afacerea a fost bine calculată: n-a cerut decât un avans moderat, urmând ca întreaga suma să-i fie plătită abia după colosalele încasări.
Noul „proprietar” s-a văzut însă confruntat cu poliţia chiar a doua zi, când a venit cu materiale ca să instaleze la capetele podului gheretele, necesare pentru taxatori.
Văzând că noua sa afacere prinde, Parker a mai iniţiat una, reuşind cu brio să „vândă” şi Mausoleul Presedintelui Grant, unde accesul era de asemenea gratuit şi unde a reuşit să convingă un naiv asupra imenselor câştiguri de pe urma vânzării biletelor, după ce va fi instituită taxa de acces. Un „actor” de teatru destul de bun, Parker s-a dat drept nepotul preşedintelui, spunând că a construit monumentala lucrare, din bani săi, în cinstea bunicului său.
Escrocul a mai „vândut” Madison Square Garden, Metropolitan Museum of Art şi Statuia Libertăţii. George a înfiinţat chiar şi un birou fals de servicii imobiliare, unde încheia contractele. Punea la cale documente false foarte bine realizate, pentru a dovedi că este proprietarul „de drept” al bunurilor pe care le vindea. Ei bine, pe parcurs, a fost prins de poliţie, judecat de două ori, însă intanţa continua să aprecieze faptele sale ca fiind mai mult nostime şi excentrice, decât grave, motiv pentru care primea condamnări relativ scurte. Odată ieşit din închisoare, el continua să prospere în afacereile sale.
După cea de-a treia condamnare, în 17 decembrie 1928, a fost condamnat pe viaţă şi trimis la Sing Sing. George a devenit popular în rândul gardienilor şi deţinuţilor, care erau încântaţi de poveştile sale fabuloase. Escrocheriile sale au ajuns adevărate „proverbe” şi zicale pentru contemporani, cum ar fi „dacă ai încredere în aşa ceva, am un pod de vânzare” (adică o vorbă care semnalează că o anumită persoană este naivă, credulă). După opt ani de detenţie, Parker şi-a dat obştescul sfârşit în închisoare la vârsta de 66 ani, în 1936.
Astăzi timpurile s-au schimbat, poate că nu mai există naivii de demult care ar fi dispuşi să cumpere poduri, statui sau mauzolee, însă şi ecrocii au evoluat. Ei sunt hackerii de astăzi, care ne invadează intimitatea sau apelează la fel de fel de prefăcătorii online.
