În luna mai a anului 1976 în New York City, Roger Sharpe privea nervos cum membrii consiliului local din Manhattan, se îngrămădeau în sala de judecată.
Reporterii şi cameramanii îşi pregăteau deja instrumentele, aşteptând cu nerăbdare demararea procesului. Roger, un tânăr scriitor - printre altele - pentru revista GQ şi New York Times, nu se aştepta la acest tip de atenţie. Știa totuşi, că o mulţime de oameni depindeau de el, de la adolescenţii ce frecventau localurile de bowling, până la Asociaţia de muzică şi distracţie, însă nu realiza că va fi privit de către o ţară întreagă. Roger a fost selectat pentru această sarcină specială, nu doar datorită cunoştinţelor sale, dar şi pentru legendara sa îndemânare şi coordonare mână-ochi. Se afla acolo pentru a dovedi că acesta este un joc de îndemânare şi nu de noroc. Se afla acolo pentru anularea interdicţiei. Se afla acolo pentru a salva jocul Pinball.
Pe 16 ianuarie 1920, amendamentul 18 a intrat oficial în vigoare, mulţumită căruia producţia, transportul şi comercializarea acoolului devine ilegalitate în Statele Unite. Jocurile de noroc au devenit următoarea ţintă. Automatele cu fise, deseori asociate cu automatele de jocuri de noroc şi cai de pariuri, au intrat sub supraveghere. Automatele de pinball, cu mecanismele lor de monede recent montate, au devenit căutate şi preferate, şi nu în utlimul rând exemple de „jocuri de noroc”. Politicienii au hotărât denunţarea jocului pinball. Poliţia a început perchiziţionarea saloanelor, pistelor de bowling şi a barurilor care deţineau aceste automate. Politicienii, înarmaţi - literalmente - cu ciocane, au distrus aceste jocuri, într-un specatcol public, pentru a ilustra că şi ei pot fi „morali”. Pe 21 ianuarie 1942, Mayor Fiorello LaGuardia a interzis în mod oficial jocul pinball în New York City, iar la scurt timp, numeroase oraşe americane i-au urmat exemplul.
În ciuda acestei interdicţii, creatorii jocurilor pinball nu şi-au încetat activitatea. În timp de jocul pinball a fost banat pentru locurile publice, era în continuare legal pentru o persoană fizică să deţină un astfel de automat. Companii precum Gottlieb, Bally’s şi Williams au continuat să dezvolte noi inovaţii pentru jocurile lor, precum flipper dublu, mingi libere şi jocuri electronice. În plus, design-ul maşinăriilor devine mai elaborat şi mai complicat, atrăgând noi fani impresionaţi vizual. Chiar şi în umbra interdicţiei, jocul pinball găseşte o modalitate de supravieţuire.
Ceea ce ne duce înapoi la dimineaţa de mai din 1976, unde dl. Sharpe aşteaptă cu răbdare să intre în sala de judecată. El a fost angajat de către Asociaţia de muzică şi divertisment spre a fi martorul de onoare în misiunea lor de a obiecta interzicerea jocului pinball în New York. Roger Sharpe, pe lângă un scriitor la subiect, era de a semenea un jucător impresionant, considerat a fi cel mai bun din ţară, la vremea sa. I s-au oferit doua automate pentru a dovedi cazul său, în cazul în care una dintre acestea s-ar defecta.
La intrarea în sala de judecată, Sharpe a început să argumenteze elocvent de ce ar trebui ridicată interdicţia asupra maşinăriilor de pinball, afirmând că în trecut este posibil să fi fost asociate cu jocurile de noroc, însă în prezent nu mai este cazul. Este un joc care testează răbdarea, coordonarea mână-ochi şi reflexele. Pur şi simplu, este un joc de îndemânare şi nu unul de noroc.
Aşa cum era de aşteptat, dl. Sharpe a fost rugat să îşi dovedească afirmaţiile. Odată început jocul, el este oprit de către un membru al consiliului, pe motiv că aparatul ar fi fost alterat şi rugat să îl înlocuiască cu cel de rezervă. Urmând instrucţiunile, dl. Sharpe schimbă maşinăria, cu una nefamiliară, şi totuşi, reuşeşte o manevră devenită legendă pinball.
El devine un erou al jocului pinball, demonstrând că este un joc de abilitate şi nu de noroc. Consiliul a anulat imediat interdicţia asupra automatelor pinball. Cu toate astea, nu a fost sfârşitul bătăliei duse de joc ca să intre în legalitate şi să fie acceptat, iar unele oraşe din prezent tot nu acceptă pinballul în cartierele lor. Dar zilele astea, jocul îşi ia revanşa atât în sala de judecată, cât şi în lumea jocurilor.
