După 22 de ani de domnie formală, „regele nebun” a lăsat Germaniei palate cu o arhitectură originală şi impresionantă.
La numai 18 ani, Ludovic era numit rege în aceeaşi zi în care a murit tatăl sau, 10 martie 1864. Tânărul şi frumosul rege, cu o statură impresionantă de 1,93 m, un brunet reuşit cu ochii albaştri, l-a chemat la curtea sa pe compozitorul Richard Wagner, pe care îl adora. Mare parte din averea familiei sale a fost cheltuită pentru a sponsoriza creaţia marelui artist, motiv care a contribuit la ruinarea sa financiară, dar şi la criticile dure aduse de familie. Tot sub influenţa lui Wagner, a devenit pasionat de legendele medievale, de basmele pe care compozitorul le prezenta în operele sale.
Dincolo de controversele legate de modul extravagant în care îşi cheltuia banii şi a datoriilor imense lăsate în urmă după 22 de ani de domnie formală, „regele nebun” a lăsat Germaniei palate cu o arhitectură originală şi impresionantă, precum Neuschwanstein (tradus „noua lebădă de piatră”) – unic în lume şi inspirat din opera lui Wagner, dar finalizat după moartea sa, Linderhof, Herrenchiemsee (asemănător cu Versailles) sau Casa regală de la Schachen, în stil alpin, izolată, în masivul muntos Wetterstein, unde, din 1875, Ludovic al II-lea şi-a petrecut singur zilele de naştere, în mijlocul măreţiei munţilor.
Castelul Neuschwanstein
Construirea acestui castel parcă rupt dintr-un basm a avut ca scop crearea unui refugiu personal pentru rege, locul având şi o valoare sentimentală. Castelul a fost construit pe ruinele a altor două castele medievale, care au fost reşedinţa de vară a familiei sale, Ludovic petrecându-şi o mare parte din copilărie acolo. Nu numai arhitectura impresionantă de îmbinare a romanticului şi renascentistului, ci şi locul fac un peisaj de basm: castelul este poziţionat la poalele Alpilor, la 800 de metri altitudine. Piatra de temelie a fost pusă în septembrie 1869, iar în 1884 regele deja se putea muta în noua locuinţă.
Clădirea a costat 6,2 milioane de mărci de aur, aproape dublu faţă de estimarea iniţială. Cu toate acestea, Ludovic nu a stat în castel decât 172 de zile. După moartea regelui, prinţul regent Luitpold a deschis porţile Neuschwansteinului pentru public, până la Primul Război Mondial acest lucru devenind sursa principală de venit a familiei regale bavareze. Clădirea a supravieţuit celor două mari războaie, ca mai apoi să devină inspiraţie pentru desenul animat Disney Frumoasa din Pădurea Adormită.
Castelul Linderhof
Situat în regiunea de munte Graswangtal a regiunii bavareze, castelul Linderhof a fost preferatul regelui Ludovic al II-lea. Construit pe terenurile regale, în apropiere de cabana de vânătoare a tatălui său, Linderhof este singurul dintre cele trei castele care a fost finalizat în timpul vieţii monarhului. Palatul are o notă intimă, el fiind destul de mic. Mare admirator al monarhiei franceze, Ludovic al II-lea a folosit des trimiteri în această direcţie: simbolul soarelui este des întâlnit, aducând aminte de Regele Soare, Ludovic al XIV-lea al Franţei.
Ceea ce este cel mai important este faptul că Linderhof seamănă extrem de mult cu palatul de la Versailles, cu toate că forma sa actuală este croită după tiparul rococo. Grădinile din jurul castelului sunt unele dintre cele mai vizitate din lume. Acestea se aseamănă cu peisajul gărdinilor englezeşti, dar adoptă elemente baroce şi renascentiste.
Castelul Herrenchiemsee
Ultimul castel construit la comanda regelui Ludovic al II-lea este un omagiu adus palatului Versailles, dar şi regelui francez Ludovic al XIV-lea. Prima sa încercare a fost Linderhof, dar acesta a rămas mai mult ca o casa de la ţară. Pentru a-şi îndeplini visul - construirea unui palat asemănător reşedinţei familiei regale franceze, el a considerat că în primul rând trebuie un loc pe măsura proiectului. Aşa că, monarhul a cumpărat insula Herrenchiemsee, de pe lacul Chiemsee, cel mai mare lac bavarez.
Lucrările, începute în 1878, au decurs rapid. Însă, din lipsă de fonduri, construirea a încetat. Interioarele păstrează, aşa cum şi-a dorit regele, linia neo-barocă a palatului francez. Nici grădinile nu se dezmint: o multitudine de fântâni arteziene şi statui în stil romantic crează o atmosferă de basm.
Ludovic al II-lea a avut multe proiecte arhitecturale. În 1883 a cumpărat ce mai rămâsese din castelul Falkenstein, unde dorea construirea unei clădiri majestuoase gotice. În ultima parte a vieţii el plănuia împreună cu arhitectul său, Julius Hofmann, ridicarea unui palat de vară chinezesc, inspirat de palatul de iarnă din Beijing.
Regele spunea deseori: „Vreau să rămân un mister veşnic pentru mine însumi şi pentru ceilalţi”. În urma lui nu a rămas doar un mister, ci şi o bogată moştenire culturală, Ludovic construind cele trei castele care atrag anual milioane de turişti în Bavaria.
