Potrivit legendei, numele său se referă la suspinele condamnaţilor la moarte care mergeau pe ultimul drum.
Puntea Suspinelor, cunoscută şi sub numele de Ponte dei Sospiri, este una dintre cele mai renumite poduri din Veneţia. Acest pod curbat, complet închis, este realizat din calcar alb şi are mici ferestre dreptunghiulare, acoperite cu ecrane cu zăbrele înguste. Podul a fost construit între anii 1600 şi 1602 pentru a fi punct de legătură dintre Palatul Dogilor şi închisoarea nou înfiinţată, Prigioni Nuove, situată vizavi de canalul Rio di Palazzo.
Podul a avut un scop foarte specific. Pe acesta se conduceau deţinuţii din camerele de interogare ale Palatului Ducal la celulele lor în Prigioni. Legenda spune că prizonierii condamnaţi, mergeau pe pod spre închisoare pentru a-şi ispăşi pedeapsa sau spre camera de execuţie, iar în timpul scurtei plimbări, reuşeau să arunce o ultimă privire lumii exterioare, pe ferestre, apoi suspinau adânc. Prin urmare, podul este numit „Podul Suspinelor”.
Cu toate acestea, legenda pare total lipsită de temei, deoarece din interiorul pasajului se vede foarte puţin în exterior. Termenul „sospiri” indică ultimele respiraţii ale condamnatului către lumea liberă, pentru că o dată condamnat în Republica Dogilor, nu se mai întorcea înapoi. Astăzi, podul este asociat cu o legendă uşor diferită: cuplurile care se sărută pe o gondolă la apus de soare sub Podul Suspinelor, vor avea parte de iubire veşnică şi fericire.
