Prima dată, submarinul a fost considerat ca o posibilă armă de război.
Oamenii au visat să navigheze pe sub apă probabil tot din clipa când au început să viseze să zboare. Cu toate că avem ilustraţii de instalaţii subacvatice, de la structuri sub formă de clopote şi butoaie până la celebrele ilustraţii medievale de scafandri sau planul unui sumersibil al lui Leonardo da Vinci, abia din secolul XV putem spune că există o preocupare ştiinţifică de a crea un submersibil.
Oamenii au înţeles că o barcă întoarsă şi scufundată, care ţine aerul în ea, poate oferi pentru scurt timp posibilitatea vieţuirii şi deplasării pe sub apă, însă de la aceste primitive modalităţi până la adevăratul submarin a fost o cale considerabilă.
Un artist din Nürnberg a schiţat o navă submersibilă în anul 1465; englezul William Bourne descria parţial, în 1578, cum ar trebui să arate şi să funcţioneze un submarin; olandezul Cornelius van Drebbel a elaborat două planuri de submersibile în 1624, propunându-le regelui Angliei; în 1721, tâmplarul rus Yefim Nikonov a construit costume de scafandru, din piele, cu cască din lemn şi sticlă, şi un prototip de submarin, testat în 1721 în faţa ţarului Petru; un tâmplar britanic a construit un submarin în 1773, scufundat însă în timpul testelor.
În timpul Războiului American de Independenţă, tânărul David Bushnell a construit o navă subacvatică numită Turtle (Țestoasa), sub forma unui ou, pentru a încerca să scufunde navele britanice care blocau coasta americană. În 1776, Turtle a efectuat prima misiune subacvatică din lume, fără a avea însă succesul scontat.
David Bushnell (1742-1824), un absolvent al Yale, a proiectat şi construit o barcă-torpilă-submarin. Vasul monopost se scufunda prin permiterea apei în interiorul navei şi reieşea la suprafaţă prin pomparea acesteia, utilizând o pompă manuală. Pus în funcţiune cu ajutorul unei elice acţionate de o pedală şi armat cu un butoi plin cu publere, Țestoasa în formă de ou a oferit americanilor revoluţionişti, mari speranţe pentru o armă secretă - o armă care ar putea distruge navele de război britanice ancorate în portul New York.
Submersibilul Turtle - Utilizat ca armă
Torpila navei Turtle, un butoi cu pulbere, trebuia ataşat la corpul unei nave inamice şi detonat cu ajutorul unei siguranţe cu întârziere. În noaptea din 7 septembrie 1776, Turtle, operat de de un voluntar al armatei, sergentul Ezra Lee, a înaintat un atac asupra navei britanice HMS Eagle. Cu toate acestea, instalaţia de foraj, manevrată din interiorul broscuţei placate cu stejar, nu a reuşit să penetreze corpul navei ţintă.
Operatorul nu a putut găuri carena de cupru a ţintei pentru a plasa explozivul, cel mai probabil, din cauza materialului impenetrabil, fie pur şi simplu operatorul era epuizat, nereuşind să infiltreze încărcătura explozibilă.
Atunci când sergentul Lee a încercat să repoziţioneze submarinul, acesta a pierdut contactul cu nava ţintă, iar în cele din urmă a fost nevoit să abandoneze arma. Cu toate că mina nu a fost ataşată la ţintă, cronometrul siguranţei cu întârziere a detonat-o la aproximativ o oră după ce a fost activată.
Totul a rezultat într-o explozie masivă, motiv pentru care britanicii au fost nevoiţi să-şi sporească atenţia şi să ancoreze flota în altă locaţie din port. Articolele şi relatările din Royal Navy din acea perioadă, nu au menţionat nimic despre acest incident şi este posibil ca atacul Turtle să fie mai mult o legendă a submarinelor decât un eveniment istoric. Planul a eşuat, dar Turtle reuşise să ajungă nedetectat la vasul inamic, demonstrând faptul că submarinele puteau fi folosite în război.
În 1890, a fost construit primul submarin adevărat de către doi inventatori rivali, John P. Holland şi Simon Lake. Ambele submarine funcţionau pe baza unor motoare cu petrol sau aburi pentru navigarea la suprafaţa şi motoare electrice pentru călătoriile subacvatice. Marina americană a cumpărat submarine construite de John P. Holland, în timp ce Rusia şi Japonia au optat pentru cel construit de Simon Lake. Realizând eficacitatea submarinului, Statele Unite au început să investească serios în proiectele de dezvoltare a acestuia, construind primul vas de lung parcurs, Argonautul, în anul 1928.
